paccheri con ragu alla bolognese

stiu suna complicat, dar nu stiu care este traducerea exacta: paste cu sos in stil bolognez. ce stiu sigur e ca sunt super bune si nici nu sunt greu de facut.

paccheri se oparesc al dente conform instructiunilor de pe ambalaj. le vrei tari si ferme, ca sa poti turna sos in ele. le scoti din apa si le lasi sa se raceasca, preferabil in pozitia verticala(sa nu se turteasca).

pentru sosul ragu trebuie sa faci asa:

- taie marunt 2 cepe si 2 morcovi pe care ii calesti in tigaie pina ceapa devine sticloasa
- adauga farmitand cu mana 500 de grame de carne tocata (preferabil amestec de porc cu vita). caleste putin pana carnea isi schimba culoarea
- adauga un pahar de vin alb, sare si piper. lasa sa scada putin
- adauga 3-400 de grame de rosii (poate sa fie si rosii intregi la conserva, maruntite)
- lasa sa scada 40 de minute. pe masura ce scade mai completeaza cu putin vin/apa cat sa nu se lipeasca.

daca ai taiat totul marunt-marunt, pui totul intr-o punga, ii tai un colt si umpli repede si elegant fiecare tub in parte. asezi pastele in cratita, pui sosul ce ramane deasupra. daca nu ai tocat marunt(cum am facut eu:))) ) te chinui si te mazgalesti de sos din cap pana-n picioare :))

nu mai trebuie decat sa razi putin parmezan/grana padano/cascaval pe deasupra si sa dai la cuptorul incins la 200 de grade(mediu spre mare) vreme de juma' de ora.

putina rabdare si un pahar de cabernet sauvignon e tot ce iti mai trebuie. pofta mare.

hribi cu unt, usturoi si ulei de trufe + friptura de porc(facultativ)

tigaie. ulei de masline. hribi proaspeti maruntiti. 5 min. putin unt. putin usturoi tocat. sare. piper. tras de pe foc. aromat cu ulei de trufe de la salsamenteria. - geniale!!

in fundal: ceafa de porc. sare. piper. usturoi. rozmarin. ulei de masline. zeama de lamaie. cuptor. 40 de min. 

in pahar: cabernet sauvignon. noroc!

cabernet sauvignon yellow tail 2009

se zice ca poate face un degustator de vin sa treaca la abstinenta. unii l-au numit vinul pentru cei care nu beau vin. 

nu apare niciun articol elogios in wine spectator sau alta revista de profil. costa 5euro/$.

insa este un succes fenomenal  cu o poveste siciliano-australiano-americana care vinde peste 100 de milioane de sticle numai in statele unite.

chiar daca nu stii sau nu te intereseaza, ai auzit fie si din intamplare de aciditate si tanini. ei bine yellow tail a cucerit piata sau mai bine zis si-a creat o noua piata in randul celor carora nu le place aciditatea si taninul, adica acelora carora nu le place vinul. 

pentru  toti acestia yellow tail a fost alegerea perfecta. fructat, usor, fara aciditate si fara tanini a cucerit rapid pe toti cei care evitau vinul pentru calitatile lui(oare?). 

wine spectator afirma printre altele ca 15% dintre americani prefera vinul. asta inseamna ca 85% nu consuma vin, cel putin asa cum il cunoastem noi. 

ei bine familia siciliana casella, mutata in anii '50 in australia a inteles asta in urma parteneriatului cu WJ Deutsch and Sons, o companie americana care se ocupa cu importul si marketingul. au vazut oportunitatea acelui 85% si au creat  un vin pentru non-consumatori. au reusit sa ajunga de la 72.000 de sticle in 2001 la peste 100 de milioane de sticle in 2010.

cabernetul pe care l-am degustat eu nu se dezminte de filozofia yellow tail. zmeura si mura iti sar in nas de cum ai destupat sticla. e usor (prea usor :)) ), fara corp si cu aciditate mica-mica care-ti lasa un gust oarecum dulceag. teoretic n-ar trebui sa-mi placa, dar nu stiu cum si de ce dar mi-a placut.

yellow tail

casa domnesti

daca mergi pe prelungirea ghencea tot inainte, si treci de centura, ajungi in domnesti unde pe partea dreapta a strazii vei gasi restaurantul casa domnesti.

asa e, nu te-ai astepta sa gasesti asa ceva intr-o comuna, insa vecinatatea bucurestiului a saltat bine zona. vei gasi inauntru un restaurant cald, primitor care are ici si colo detalii care-ti bucura ochiul. 

pana a venit masa am fost intampinati cu bruschette, asa sa nu stam degeaba :)

dupa care am continuat care cu capuccino de ciuperci cu toast si cascaval afumat,

care cu supa de pui cu taitei de casa.

unii au luat ciuperci porcini cu ou si trufe negre,

altii barcute de dovlecei cu ciuperci si cascaval gratinat,

sau fagotini cu sos funghi porcini si trufe,

si tortelini al forno

una peste alta, un restaurant in apropierea bucurestiului, la care merita sa ajungi. eu l-am trecut pe lista de re-vizitat.

nota 8 din 10
nota de plata medie: 40 lei de persoana
casa domnesti, domnesti, jud. Ilfov - harta aici
tel: 0749276518

iChef+ cuptorul gorenje cu touch control

iChef+ gorenje s-a lansat la targul de la koln, living kitchen, si va aparea pe pietele din europa din primavara. are presetari pe sute de categorii de retete, face combinatii de operatii: dezgheata, coace, porneste broilerul, mentine cald, toate in cadrul aceluiasi program. unde mai pui ca il poti seta si manual, pe programe inventate de tine si le poti salva pentru o utilizare ulterioara. 

oare cat va costa?

salata simpla de iarna

6 minute.

6 ingrediente: salata verde, ardei gras rosu, praz, carne crud-uscata de porc, cateva fasii razuite de grana padano, paine prajita. 

1 dressing: trei parti ulei, o parte aceto balsamico, sare, piper - totul amestecat energic intr-un borcanas.

cutite obisnuite

cu prilejul discutiilor despre pret, calitate, pasiuni, prietenul meu G m-a provocat sa fac un review cinstit unui set de cutie obisnuite, comparativ cu ce obisnuiesc eu sa cumpar. setul propus de el a fost asta:

si a fost ales deoarece contine un cutit similar cu chroma haiku h07 pe care l-am cumparat acum aproape un an, si de care sunt foarte multumit. cutitul japonez a costat 100 de euro cu tot cu taxe postale. are maner usor din lemn de bambus si lama grea, serioasa. in aparoape un an nu l-am ascutit niciodata, si nici nu pare sa aiba nevoie. 

toate cinci cutitele de mai sus costa cca 15 euro la mini-mall. un weekend intreg am gatit folosind numai cutitele astea. manerul este din plastic, gol pe mijloc si foarte usor. l-ai fi vrut mai greu pentru incredere. lama este mai subtire insa spre mirarea mea este foarte bine ascutita. 

pot sa spun ca am gatit tot weekendul cu ele si culmea e ca nu am simtit deloc nevoia sa folosesc alte cutite. ce mi-a placut foarte mult a fost pozitia mainii pe maner

care nu atinge suprafata pe care toci legume spre exemplu. multumit de ele? pot sa afirm ca da. intrebarea care ramane insa dupa acest weekend este daca si peste un an, aceste cutite vor mai fi functionale.

deci cu 3 euro de cutit faci aceiasi treaba ca si cu un cutit de 100 de euro. ce primesti in plus de 97 de euro? garantia ca vei folosi acest cutit si peste 15 ani, un acel "ceva" cand il tii in mana, care iti sugereaza calitate precum si niste povesti frumoase pe marginea sabiilor de japonezi cu maner din bambus care iti gadila vanitatea :)

oare merita?