joi, 7 mai 2015

despre spritz sau raspuns pentru george

spritz in Bologna, capitala gastronomica a zonei Emilia-Romagna



george scrie despre vin demult. il citesc des, ii apreciez parerile. ne cunoastem,  combatem cu si despre vin de cate ori ne intalnim. as putea spune ca suntem amici. ca orice amici, azi avem pareri  diametral opuse asupra unui subiect: spritzul. si cum altfel sa le rezolvam mai bine decat tragand condeiele din teaca si trecand la atac :)

george, ne spune-n articolul lui pe care il puteti citi aici cum ca spritzul e o orbila mezalianta iar a pune apa-n vin e o blasfemie. exemplele lui curg, insirand pe atza motivele pentru care oamenii educati n-ar trebui sa se dedea la asa obiceiuri vulgare.

merge si mai adanc si atribuie existentei  acestui obicei barbar vinului prost si cu rest de zahar din perioada interbelica, perioada in care vulgul bea cu spor orice fel de vin – crud, prost, acru, sau sirop – cu apa minerala sau sifon ca sa-i ascunda defectele. mai apare o paralela usor deplasata cu sangria si asta pentru ca sangria nu-i spritz, e un cocktail. 

pentru a intari argumentatia, george ii vira in combinatie pe pastorel si pe i.c.teodorescu care combat cu aplomb obiceiul prost al taranului roman, al vulgului de-a pune apa-n vin.

in urma articolului, e clar ca buna ziua ca trebuie sa bei numai vin fara apa (si eventual numai sec) sau sa nu bei deloc cand e cald afara ca intinzi copita.  

ei bine vezi, pentru mine, generalizarile si incadrarile in niste tipare stabilite de unii, fie ei si scriitori celebri, betivi sau nu, imi pica prost la lingurica. de ce trebuie sa beau eu ce-mi spui tu? stii tu ce-mi place mie?

eu beau spritz pentru ca e bun si-mi place. in lisabona am baut cel mai bun spritz la o carciuma care il facea cu un dozator de bere, la milano il gasesti in orice pizzeria, la viena oamenii au prostul obicei de a bea spritz. la cannes sau la nisa gasesti spritz la orice taverna. In budapesta spritul e o institutie. in darmstadt de zilele orasului am baut un spritz extraordinar. la madrid intr-un august fierbinte am pupat cu evlavie paharul aburit de spritz. si in salonic e spritz dupa cum e de gasit si la zagreb sau la belgrad. si-am baut spritz cu prieteni, cu directori de fabrici, cu oenologi, cu somelieri, cu proprietari de podgorii, cu scriitori, cu regizori, cu actori, cu oameni din publicitate, cu tata sau cu tataia.  tot cu ei am baut si grangeuri, ornellaia, sassicaia, gaja, tignanello, pauillac rotschild si alte vinuri de peste 90 de puncte sau chiar de 100 de puncte parker.

nu-mi pasa care sunt motivele pentru care se bea spritz acum 100 de ani si nici ce vinuri proaste dregeau ei cu sifon. azi ai o gramada de vinuri seci intre 20-35 de lei numai bune de spritz. nu, n-am sa fac niciodat spritz cu vinuri lucrate, cu vinuri scumpe insa nu o sa fac niciodata spritz cu vinuri proaste. tot timpul aleg un vin alb, sec, cu aciditate mare pe cat se poate. prefer un gruner veltliner, un riesling sau un sauvignon blanc. 

ca beau spritz din vinuri de 5-10 euro nu ma face sa apreciez mai putin un extraordinar shiraz australian de 700 de euro sau un super toscan de 500 de euro. fiecare vin are momentul lui. 

si daca bei spritz cand e cald nu e un soi de proto-alcoolism ci e un mod de a bea vin intr-o tara cu trei luni de caldura torida. si-apoi ca sa infierezi acest proto-alcoolism ar fi trebuit sa nu fi stat cu mine la masa pana la ore mici ale diminetii dand pe calea gatului jde pahare de vin :) 

stiu ca exista pasionati care declama sus si tare ca ei nu beau decat vin sec insa treaba asta ma lasa rece. nu esti cu nimic mai prejos daca apreciezi un ice wine bine facut la desert, un vin de porto invechit ca aperitiv, un pahar chihlimbariu de sauternes langa un foie gras, o cana de vin fiert iarna sau un spritz rece vara. fiecare tip de vin are momentul lui.

nu-mi place deloc, dar deloc,  retsina insa departe de mine sa le dau calificative si sa-i inregimentez in tagma “manelistilor” doar pentru ca nu-mi place mie ce beau ei.

ei bine taman asta acuza george in articolul lui si ma tem ca greseste.  nu ascultatul manelelor sau spritzul te face obtuz ci ideologia cum ca tu sau tagma din care faci parte detine adevarul absolut.

un profesor, probabil cel mai citit si mai cult om pe care l-am intalnit vreodata, obisnuia sa bea numai spritz de vara si oricat premier cru as bea eu in viata asta tot n-as putea sa-l incadrez in categoria "vulg", “popular” sau “non-valoare”.  pentru ca nu-mi permit. pentru ca gradul de cultura al societatii nu se masoara pe scara viciilor noastre.