provolone pe gril, ciuperci cu gorgonzola si spanac proaspat

zilele trecute am luat de la salsamenteria o bucata zdravana de provolone si niste gorgonzola nemaipomenita, cum de mult nu am mai mancat. 

lucrurile simple sunt mai mereu si cele mai bune, asa ca am decis sa fac o cina rapida, care a smuls cativa de wow. neaparat de insotit cu un roze sec si rece. pofta buna.

citeste in continuare

muller thurgau brut, lagaria 2009

foarte sec si bine perlat (cu bule din alea fine care tin mult) vinul de fata e un prosecco cinstit de supermarket la un pret echitabil (4.5 euro in italia). 

doar usor galbui, vinul e proaspat cu note de piersica si trandafiri. nu are cine stie ce veleitati de vedeta sau arome subtile insa e un spumnat foarte bine facut. 

nu pot sa nu remarc aspectul prafuit(de care sufera multe vinuri italiene, din pacate) si eticheta plictisitoare, insa daca puteti sa treceti de aspect vi-l recomand cu caldura.

mousse de macrou afumat

zilele trecute mi-am adus aminte de un super restaurant din modling (un orasel langa viena) , florians, care m-a impresionat acum vreo cinci ani cu meniul lor de degustare. una din piesele de rezistenta era mousse de somon, despre care v-am mai povestit. cum de somon am tot facut in ultimul timp, am zis ca n-ar strica sa ma joc putin cu aromele asa ca am ales un macrou afumat. 

dupa cateva incercari a iesit castigatoare combinatia cu paine proaspat prajita, cateva icre de somon, muuulta ceapa verde (nu asa cum am pus eu pe farfurie) si un strop de zeama de lamaie.

cu toate ca s-a dorit a fi un aperitiv la masa de pranz a fost avansat imediat la gradul de pranz, asta si cu ajutorul unui prosecco brut, bine racit. pofta buna.

citeste in continuare

bloggers' night out @ the ark

joia trecuta, the ark a fost terenul de joaca al food bloggerilor. continuand serile incepute cu cafe athenee hilton si agra palace, de data asta ne-am facut de cap pana tarziu in noapte cu noul meniu tip bistro propus de the caterer si noul chef al restaurantului, care se pare ca a ajuns de la loft, despre care v-am povestit aici.

echipa formata din florin, mazi, monica, elena&alex, me&corina(my better half) a primit-o cu drag pe smaranda si le-a simtit lipsa anei (invoita cu scutire de la doctor :) ) si biancai (pe care o salutam tocmai pana la neuchâtel - de unde ne scrie acum). 

am realizat ca atunci cand pui la masa oameni cu pasiuni comune pleci convins ca n-ai avut timp sa discuti mare lucru, desi ai stat mai mult de cinci ore in compania lor :) . e clar ca trebuie sa ne intalnim cat  de curand sa aflu mai multe despre portugalia (care imi face cu ochiul ca destinatie pentru la vara), despre sicilia (unde mazi si elena au plecat fix a doua zi:)) ) despre cuptoare, bucatarii si multe altele.

fata de data trecuta, the ark a castigat la capitolul atmosfera friendly. look-ul de bistro industrial a capatat o tenta mai prietenoasa si cu ajutorul unei mese de ping pong si a wii-urile manevrate cu indarjire pana dupa miezul noptii. 

cred ca meniul e foarte bine ales, in concordanta cu locul (si asta dupa mine e un mare plus), la preturi corecte. am inceput cu  rosie crocanta cu ou, prosciutto, paine prajita si creme fraiche, care a fost mai mult decat delicioasa

spring rolls cu legume si creveti in sos dulce picant 

citeste in continuare

salata cu varza, morcovi, taitei de orez si dressing de usturoi si ghimbir

în serile când alerg la sală şi kilometrii mi se par îngrozitor de lungi, parcă nu mă lasă conştiinţa (sau cârceii) să mănânc coaste de porc şi conştiinciosul din mine mă împinge spre variantele sănătoase.
 
vă spun, însă, că supliciul se transformă în deliciu cu salata cu varză, morcovi şi tăiţei de orez aka coleslaw (în usa). pofta buna.

citeste in continuare

aventuri cu coaste la cuptor si cartofi copti

cu gandul la coastele de la salm brau  am facut o vizita la macelar care mi-a croit cu pricepere cateva exemplare sa am cu ce exersa weekendul ce a trecut.

imaginadu-mi cum le-au facut prietenii austrieci, am facut un sosul barbeque,  am frecat coastele cu sos si le-am dat la cuptorul incins. separat am bagat cativa cartofi la copt. din cand in cand, ca sa nu se usuce coastele, le scoteam sa le ung cu sos iar apoi, de lene, l-am turnat pe tot in tava cu coastele.

dupa o ora si ceva cartofii erau numai buni, insa sosul de la coaste care continea destuuuula miere a inceput sa se caramelizeze si sa se lipeasca de tava. fortat de imprejurari le-am scos la aer, sa nu prinda gust amarui de la zaharul ars.

au iesit foaaaarte moi, insa si mult prea dulci ca sa semene cu originalul din viena. e clara treaba c-am pus prea multa miere si ca nu trebuia sa torn tot sosul in tava.

oarecum dezamagit ca nu mi-au iesit din prima (si dupa ureche) mi-am promis ca o sa incerc pana-mi vor iesi, asa ca daca aveti ceva sfaturi,  recomandari va rog lasati un comentariu si va voi fii vesnic recunoscator :)

citeste in continuare

salm brau, viena - berarie traditionala

cu ocazia unei nopti la viena, la recomandarea zazuzei am ales beraria salm brau ca destinatie potrivita pentru un local traditional vienez. cu toate ca serile friguroase de februarie nu ma duceau cu gandul la bere, tin sa-i multumesc pentru recomandare, care s-a dovedit mai mult decat potrivita. 

ne-a intampinat uriasul meniu, in forma de halba din care-am aflat ca oamenii se tin de facutul berii in acea locatie de vreo 450 de ani. placut impresionat a trebuit sa beau macar cate o halba din cele patru tipuri de bere pe care le executau maestrii vienezi: pils, helles, marzen si weizen, asa, in semn ca le apreciez munca :)

pot spune cu mana pe inima ca oamenii stiu sa-si faca treba bine, dar ma rog, trebuie aprofundata problema, mai in amanunt si cu alta ocazie :))

beraria-i galagioasa, cu un public cosmopolit (pe lanaga mine se vorbea orice , dar nimic in vreun soi de germana) si arhitectura clasica de berarie. pe ici pe colo chestii din cupru, asa sa nu uiti ca esti la berarie. 

meniul nu lasa loc de intors, cateva supe, aperitive, salate pentru cei slabi de inima dupa care se desfasoara artileria grea vieneza: carnati vienezi cu covrigi, weisswurst(carnati albi) cu mustar dulce handlmaier, gulas vienez, tocana de vita cu galuste, sunca si ciuperci in sos de smanatana, schnitzel vienez, tafelspitz , stelze ( ciolan de porc ) sau coaste de porc cu cartofi copti. 

citeste in continuare

muller thurgau piera martelozzo 2009

un frizzante de exceptie la 3.2 euro (pret de supermarket in italia). 11% alcool, dar totusi usor de baut, sprintzar cu note discrete de piersica, vanilie si flori de vara. 

bine echilibrat din punct de vedere al aciditatii, vinul e sec cu o culoare alb-galbuie. gadila usor la limba si se termina aromat insa fara nota de dulce. 

e versiunea de supermarket a unor vinuri mai scumpe produse in zona friuli de catre piera martellozzo. 

marche restaurants - cea mai buna alegere pe autostrada

daca esti cumva pe drum prin ungaria, slovenia, croatia, austria sau germania e foarte posibil sa intalnesti acest restaurant la o benzinarie pe autostrada. nu-l ocoli, are cea mai buna/gourmet/healthy/gustoasa mancare de pe autostrada. (plus cel mai bun espresso - cafeaua buna e o mare preoblema prin benzinarii).

pozele le-am facut la un marche in slovenia, aproape de granita cu italia. cu tot cu cafea masa nu a durat mai mult de 25 de minute, ceea ce e important la drum lung. deobicei un marche arata asa ca o combinatie intre impinge-tava si o piata de prospaturi. zilnic au 2-3 ciorbe, catvea carneturi pe grill, cateva mancaruri gatite, zeci de combinatii de salate si fructe. 

citeste in continuare

cartofi la cuptor in doua combinatii

toata lumea iubeste cartofii copti si de fiecare data cand ii fac sunt un succes la masa. daca-i faci la cuptor, varianta clasica e sa-i speli bine si sa-i pui cu tot cu coaja in cuptor la 180 de grade (mediu spre mare) vreme de macar o ora si jumatate pana cand se inmoaie bine. 

ca sa scurtez povestea eu ii fierb 10-15 minute in apa pana pot infige furculita usor in ei, dupa care-i scurg si ii dau la cuptorul incins inca jumatate de ora timp in care poti sa pregatesti umplutura. aici vine partea in care poti sa fii creativ si sa te joci cu diferite combinatii.

cartof copt cu kebab si cascaval ras - pui pe grill kebab/kofta/chiftele pe bat de la macelariile arabesti, afumi toata casa pentru ca au carne si seu de oaie :)) si cand sunt gata le dai jos de pe bat si le ciopartesti un pic cu o furculita. tai cartoful copt in patru, pui in mijloc carnea si presari peste cascaval ras. dai la microunde 30 de secunde sa se topeasca cascavalul. ar trebui sa arate cam asa:

cartof copt cu creveti si sos de usturoi - tragi un minut cativa creveti decorticati  la tigaie cu doua linguri de ulei de masline, un catel de usturoi, sare, piper si doua fire de patrunjel tocate pana cand crevetii devin rozalii. separat faci un sos din 200g de iaurt, doi catei de usturoi , un fir de ceapa verde si  cateva frunze de patrunjel, tai cartoful copt in patru si pui in mijloc crevetii, torni sosul pe deasupra. ai mei aratau asa:

combinatiile pot fi nenumarate, asa ca nu te opri aici. uite inca doua exemple: cartofi copti cu ciuperci si gorgonzola si  cartof copt de doua ori cu bacon, ardei gras si blue cheese.

cod cu rosii si cascaval la cuptor

un prieten m-a rugat sa-i recomand ceva simplu de facut iarna, cu cateva ingrediente disponibile cam la orice supermarket. mi-a strecurat in treacat ca nu vrea sa stea prea mult in bucatarie, sa nu fie prea gras sau greu pt cina,  dar sa fie ceva mai sofisticat decat un sandwich.

cu provocarea in dinti, in drum spre casa am cumparat de la supermarket: 500g file de cod congelat, oua, trei rosii, cascaval, smantana si niscaiva patrunjel. 

fileurile de cod au carne moale si odata decongelat nu mai poate fi manevrat asa ca e bine sa-l decongelezi numai partial. cat se decongeleaza pestele, fa un sos din cinci linguri de smantana, un ou, patrunjelul tocat si un pumn mare de cascaval ras(cred ca poate sa fie si combinatie de mai multe branzeturi). incinge cuptorul. 

pune intr-o cratita fileurile de peste (tamponeaza-le cu prosopae de hartie, nu vrei sa fie apoase) pe care le piperezi si le sarezi apoi un strat de rosii taiate rondele si toarna peste sosul de mai sus. 20 de minute la cuptor la 200 de grade celsius.

e adevarat nu dureaza atat de putin ca un sandwich insa va spun ca merita. 

ps  sper ca data viitoare sa gasesc cod proaspat.

cabernet sauvignon 2003 minis

dupa o ora la decantor s-a trezit la viata. a dormit opt ani dar a meritat. acum e puternic, barbatesc cu corp si tanini care-ti umplu gura. o urma de coacaza, o urma de pruna uscata, un pic de lemn. 

demult n-am mai intalnit un cabernet asa bine echilibrat. pe net l-am gasit la 35 de lei (eu l-am primit). ce sa zic, in fata unui asa cabernet, jos palaria.... 



update: george de la lucruri bune ne spune ca vinul e pe la 50-60 de lei. 

chiftele de cod cu mozzarella

le gasesti in toata lumea din portugalia pana in suedia si din italia in brazilia. perfecte ca aperitiv, sunt bune si reci si calde. se fac foarte usor si cu ingrediente putine: 500g cod congelat, 500g cartofi, 300g lapte, 100g mozzarella, doua oua. 

fierbe codul si cartofii taiati marunt in lapte indoit cu apa pana cand cartofii devin sfarmiciosi. scurge-i bine si da-i la robot impreuna cu pestele, sare si piper. taie mozzarella zaruri. pune pe o farfurie intinsa putina faina, pe una putin pesmet si intr-un bol bate doua oua. 

formeaza chiftelele in jurul unui zar de mozzarella. da-le pe toate prin faina si aseaza-le militareste pe un fund. apoi da chiftelele prin ou si imediat prin pesmet.

dupa ce le-ai organizat pe toate, incepi sa le prajesti la temperatura mare 2-3 minute.  un pahar sprintar de frizzante ar fi tot ce-ti mai lipseste. pofta buna.

feteasca regala 2008 dealu mare

17 lei mega image. sticla frumoasa, eticheta la fel, dop tip pilfer - debuta bine. 

in pahar crunta dezamagire. apos, fara corp, aciditate pronuntata, banal. un vin de maxim 7 lei. restul sunt bani aruncati pe apa sambetei. 

si unde mai pui ca nu poti sa dai vina pe dop :))

nu pot sa nu remarc politica proasta a megaimage-ului de a restrange producatorii de vin la raft. acum mai gasesti 2-3 producatori cu vinuri neinspirat alese si niste importuri indoielnice (am testat cateva mediocritati). 

daca e cineva pe receptie de la mega: vinul nu e ceapa, sa iei ce-ti pica-n mana. trebuie sa ai de unde alege. daca vrei sa faci o selectie pe magazin in functie de target pune mana si angajeaza un degustator care stie piata si vinurile,  nu un buyer de la bere care are 25 de ani si bea pinot noir cu cola.

supa de pastranac

privita cu oarecare dispret si neincredere, supa de fata a facut furori printre meseni. e bogata, cremoasa si cu un gust placut, complet diferit fata de alte supe creme. e gata cam in 20 de minute. 

pentru 6-8 portii, caleste doua cepe taiate marunt in doua trei linguri de ulei de masline, pana devine sticloasa. pune la calit si patru pastarnaci mari, taiati zaruri. condimenteaza cu sare, piper si doua linguri de praf de curry. caleste cinci minute. adauga doi litri de stock/apa si lasa sa fiarba incet. adauga doi dovlecei curatati de coaja si maruntiti.

cand totul a fiert paseaza totul cu un blender de mana/robot. pune si 200g de smanatana pentru finete si gust. daca stai prost cu colesterolul inlocuieste smantana cu smantana vegetala.

cat timp faci supa poti sa faci la cuptor o tava de crutoane stropite cu ulei de masline si oregano. pofta mare.

pangasius 10 sau 320 lei kg?

in stanga pangasius "bio" de la biogood baneasa, in dreapta pangasius de la megaimage. amandoi au ca provenineta delta mekong, vietnam. pestele de la biogood este de numai 32 de ori mai scump. oare merita diferenta?

se vor gasi cativa care o sa zica ca pestele de la biogood a crescut pe un brat al deltei ascuns civilizatiei, ca a ascultat numai chopin, ca  a mancat numai musculite eco si viermusi bio si ca doua vietnameze despuiate i-au facut masaj cu ciocolata calda si aloe vera insa eu zic ca nu e prost cine cere ci e prost cine da. 

sweet potato - cartofi dulci

de multe ori am trecut prin hypermarket pe la raftul de cruditati si am vazut cartofii astia uriasi. zilele trecute n-am mai rezistat si am luat vreo cativa, asa sa vad cum sunt. 

legatura cu cartoful e vaga: sunt tuberculi si seamana ca forma cu cartoful dar cam atat. miezul e lemnos si portocaliu cu gust dulce, foarte apropiat ca miros, gust si consistenta cu dovlecii aia mari de placinta. or fii din aceiasi familie? habar n-am.

dupa ceva research pe internet am ales sa-i fac copti in tava, la cuptor. simplu, asa ca de prima intalnire...

curata-i frumos de coaja, taie-i asa cam cat un deget (sunt foarte tari si te vei chinui ceva cu ei :) ) dupa care pune-i intr-un castron  mare. condimenteza-i cu ulei de masline, sare, piper, rozmarin si seminte de susan. amesteca totul bine cu mainile apoi aseza-i in tava tapetata cu hartie de copt si da-i la cuptorul incins la temperatura mare cca 45 de minute. 

cand ii scoti stopeste-i cu un sos de soia brun (din ala mai gros dulce-sarat). daca nu aia asa ceva cred ca ar merge bine si o reductie de aceto-balsamico. sunt foart buni copti si seamana izbitor cu dovleacul copt. 

gata, mister rezolvat.