vineri, 11 august 2017

Toscana, take two, cadrul Il - Poggio alle Ville sau unde sa pleci maine




Ma zgribulesc, trag patura subtire  mai adanc pe sale si fac perna cocolos sub cap. Ori ma doare rau capul ori bazaie ceva ca un bondar, monoton, neintrerupt. Sa fie sticlele alea de vin de aseara de vina? Deschid ochii cu frica, ma uit in jur. Camera e veche cu miros de lemn si piatra de teracota.



Deschid geamul, si vad asta:




2 nenici cu niste bazaietoare scuturau maslinii. Da, maslinii caci sunt in Toscana pe dealurile din nordul Florentei in zona Mugello. Il Poggio alle Ville se numeste ansamblul de vile unde stau mananc si beau impreuna cu foodblogarii turului Vacanta in Toscana : Monica, Andra si Nicolle.


E 7 dimineata, o zi racoroasa de inceput de noiembrie iar eu iaaaar nu am somn. Oricand m-as culca dupa miezul noptii tot la 7 ma trezesc. Si mi-e ciuda dar n-am ce face.
Ies pe afara sa vad ce nu am vazut aseara cand am ajuns. Dealuri verzi cu maslini, miros de padure si ciuperci, frunze ruginii, pasarele ciripitoare, un caine care latra in fundal. Nu cred ca am scapat niciun cliseu din filmele cu si despre Toscana. Bai frate e chair asa sau mai bine ca-n filme.

Dupa LA am ramas cu o dezamgire crunta despre ce poate sa faca holywoodul dintr-un loc urat si banal insa acum sunt profund impresionant. E chiar mai bine decat pe ecran.



E inca ceata pe dealuri insa nu-i mai putin de 16-18 grade caci asta inseamna frig in Toscana in noiembrie. Pana se trezesc fetele sa mergem la un espresso si un croissant fac o tura de proprietate. E uriasa, se itinde pe cateva hectare sau asa cred. Nu e niciun gard niciunde poti sa cutreieri cat poftesti. In departare cainii hauie se aud focuri de arma. Imi spusese mie Ioana ca azi o sa fie o partida de vanatoare prin imprejurimi.








Desi esti la 30 de km de Florenta am sentimentul ca-s undeva depaaaarte pe la 1930, unde nu ai nevoie de ceas sau telefon, unde as putea citi la nesfarsit langa o farfurie cu nuci, branza si un pahar de vin rosu – deh, tot la mancare si vin mi-e gandul!

Colo sa e o piscina. Raritate in Toscana. Doar imi inchipui cum as sta vara pe sezlong, la marginea piscinei cu privelistea asta in fata. Hmm, not bad. Daca iti zic ca o casoaie din asta de 6 locuri cu 3 dormitoare si living e vreo 210 euro pe noapte nu-i asa ca o sa dai click aici sa configurezi o rezervare?



Hai sa vedem cum ar fi un weekend prelungit aici. Poti sa zbori la Pisa, Florenta sau Boloogna. Inchiriezi o masina. Stai la 35 de km  de Doumo Santa Maria del Fiore din Florenta, esti la 95 de km de Bologna, la 107 de Lucca si la 130 de Pisa. Ai 100 de km pana la San Gimignano si 130 de km pana la Siena. Ziua umbli haihui pe dealurile Toscanei, seara te retragi la domeniul tau Toscan cu portbagajul plin de bunatati adunate de prin piete si neaparat cu niste multe sticle de vin.

Gazdele si gatesc si au si vin bun si ulei de masline productie proprie dar zic asa ca trebuie sa-ti urmezi instinctele de foodie-vanator de bunatati si sa cumperi orice gasesti bun pe drum. Daca ai noroc si vii toamna, poti sa participi la o vanatoare de trufe cu localnicii de dupa dealuri. Nu suna rau deloc, asa-i?

masa de seara alaturi de alti oaspeti din vilele agroturimului Poggio alle Ville 

In plus Ioana si Raffaele sunt doldura de informatii cu un spectru atat de larg incat n-ai putea sa le acoperi pe toate in 10 sejururi nu intr-unul.
Satele din apropiere sunt pline de nestemate culinare. Nu poti sa treci printr-un sat sa nu te agati de un borcan de ceva bun, sa nu bei nu-stiu-ce-vin de-ti cade fata, sa nu dai peste un restaurant de unde nu-ti vine sa mai pleci.

Par example: diminetile ni le petreceam la Pasticceria Cesarino unde insusi Cesare insusi Matteo, nepotul lui Cesare, ne dadea croiasante proaspat facute in dimineata aia de vroiau fetele toate sa se inscrie ucenice-voluntare sa invete cum se fac minunatiile alea. Mai erau si niste choix ala creme de-ti venea sa-ti bati antrenorul de fitness cu gantera aia mare.

Cesare Matteo la butoane

un fel de pasteis de nata dar mai bun






nenorocirile astea!!


Pe la pranz am nimerit la o chestie de se numea La Casa del Prosciutto. Pe genul diamant in noroi. Cucina povera de-ti cade fata: pate de pui facut in casa  si pasta de carciofi, masline si ciuperci, prosicutto crudo si salumi misti cu finocchio, pastai + flori de zucchini tempura, tagliatelle al ragu, tagliatele al funghi porcini, porumbel la cuptor! , carciofi cu ssalsa di pomodori al forno plus un vin alb usor frizante la carafa.









La plecare poti sa dai iama in vitrina macelariei/restaurant.




Daca vrei sa vezi inceputul aventurii in Toscana intra aici. Daca vrei sa cauti si alte agriturismo in zona, caci sunt multe si frumoase intra pe site-ul vacantaintoscana.ro




joi, 30 martie 2017

Tagine de dorada cu sos de tahina





De-o vreme incoace am instituit traditia unei zi de peste pe saptamana. Dupa ce-am trecut in prin retetele Italiei, Greciei, Spaniei si Portugaliei am sarit balta in Maroc pentru ca tare mi s-a parut interesanta reteta asta de tagine de dorada. Recunosc ca nu mai mancasem pana acum peste in combinatie cu tahina dar oh, cat de bun a fost. In nu stiu ce parodie zicea Sandler ca hummusul e bun peste orice iar eu merg mai departe si zic ca tahina e buna peste orice :) 

La Carrefour Baneasa poti sa alegi intre dorada de captura, dorada de crescatorie si chiar dorada roz (pink bream).  Daca ai trecut de pasul asta ii rogi frumos pe angajatii de la raion sa ti-l curete. Pe langa ca e gratuit te scuteste de mirosuri neplacute si de solzi in bucatarie. 


De ajuns in Maroc inca nu am ajuns insa cateva retete marocane am incercat de-a lungul timpului. Bucataria lor mi se pare indrazneata, nu le e frica de condimente si asta imi place. Dorada gatita in stilul asta berber este poate o surpriza pentru amatorii de peste insa chiar vroiam sa incerc si alte stiluri de a gati acest peste mediteraneean atat de des intalnit in restaurnatele noastre (la gratar sau in sare). In primul rand vorbim de un peste cu carne alba, slab dar care va imprumuta din greutatea si onctuozitatea sosului de tahina. Daca adaugi la toate astea si picantul adus de fulgii de chili atunci stii sigur ca ai nevoie de un vin corpolent, cu aciditate buna care sa faca fata aromelor puternice ale retetei.

Eu am avut un sauvignon blanc de la Alira, Flamma. E un vin proaspat si jovial dar fara sa fie subtire. Aromatica trimite spre flori de soc,  si pomelo. Are corp, alcoolul de 12.8% este bine integrat iar aciditatea il recomanda ca un partener bun pentru dorada noastra picanta. Gustul confirma notele de citrice si socata, postgustul este usor mineral, flinty .Racit la 8C va fi  exact ce trebuie. 
Pofta buna. 





Tagine de dorada cu sos de tahina – reteta marocana
Timp de preparare: 1 ora. Dificultate: mica.
Pentru: minim 4 portii.

Ingrediente:
2 dorade mari
120ml ulei de floarea soarelui
90 ml ulei de masline
3 cepe rosii
400 ml sos de Tahina (200 ml de pasta de tahina, zeama de la o lamaie, 2 catei de usturoi, o cana de apa calduta – toate amestecate cu mixerul)
150 ml supa de pui
60g patrunjel
2 fire de ceapa verde
1 lingurita de pasta turceasca de ardei (care nu e iute)
1/4 lingurita de piper proaspat macinat1 lingurita de cumin
4 cartofi taiaiti zaruri de 1 cm
1 ardei gras rosu

Metoda:
- Curata pestele de solzi si intestine. Usuca-l si da-l cu sare. La interior si la exterior. Fileteaza-l. Daca ti se pare complicat roaga-i pe cei de la raionul de peste Carrefour sa o faca pentru tine. E gratuit.
- Pune uleiul vegetal intr-o tigaie. Cand s-a incins pune fileurile de peste in tigaie cu pielea in jos si lasa-le cate un minut pe fiecare parte pana devin usor aurii. Nu atinge pestele pana nu devine carnea alba si ferma. Daca incerci sa-l intorci mai devreme pielea se poate lipi de tigaie si fileurile se pot rupe. Dupa ce au devenit aurii, scaote fileurile cu o spatula lata pe un servet de hartie ca sa se scurga de ulei.
- Adauga uleiul de masline intr-o tigaie neaderenta si caleste ceapa tocata marunt
- Incalzeste cuptorul al 230C
- Intr-un bol mare amesteca sosul de tahina, supa de pui, patrunjel usturoi, ceapa verde, pasta de ardei, piperul si cuminul. Amesteca energic cu un tel.
- Unge o tava adanca cu putin ulei de masline. Aseaza fileurile de peste cu pilea in sus. Presara ceapa sotata peste peste. Adauga cartofii si ardeiul gras tocat marunt pe langa peste.





- Adauga mixul de tahina din bol. Acopera tava cu folie de aluiuminiu si lasa-l la cuptor 25-30 de minute pana se fac cartofii. Incearca-i cu o furculita. Cand s-au facut scoate folia si da cuptorul pe functia broiler pentru 5 minute.- Pune tava direct pe masa, presara patrunjel proaspat tocat si serveste-ti invitatii.

joi, 16 martie 2017

Calamari umpluti cu feta si chili






Pentru ca de curand am inceput sa vizitez tot mai des raionul de peste de la Carrefour Baneasa n-am putut sa ma abtin sa nu bag in plasa niste calamari din aia mici carora le-am pus gand rau. M-am gandit sa-i maltratez cum am vazut eu in Grecia: cu feta frecata cu chilli,  ulei de masline si oregano. 


Nici nu mai stiu in ce satuc marinaresc am dat de calamarii astia la gratar dar m-am jurat ca nu o sa uit vreodata reteta asta fantastica. Calamarii marinati sunt pe jumatate facuti de la sucul de lamaie asa ca la gratar au nevoie numai de 2-3 minute pentru a fi gata. sunt atat de fragezi ca poti sa-i tai cu furculita!


Daca-ti place feta picanta, asa cum imi place mie, pisca mai multi fulgi de chili ca sa mearga un vin mai bine :) 


Si pentru ca tot vorbim de vin eu iti recomand un chardonnay de la Purcari. 



E un vin onctuos cu postgust lung dar fara note note acute de baric asa cum prezinta multe chardonnauri. Are o culoare aurie deschisă, cu nuanţe de chihlimbar. Aroma de flori, vanilie şi croissant cu unt. Gustul echilibrat, aciditate foarte buna, usor cremos il face sa mearga perfect cu calamrii nostri. Iti recomand sa-l racesti sub 10C.
Pofta buna. 



Calamari mici umpluti cu feta si chili
Timp de preparare: 1 ora + 3 ore pentru marinare. Dificultate: mica
Minim: 4 portii

Ingredienete:
10 calamri mici
400g branza feta
1 lingurita de fulgi de ardei iute
4 linguri ulei de masline extravirgin
2 linguri de oregano proaspat tocat
2 lingurite coaja de lamaie rasa
2 linguri de suc de lamaie
1 catel de usturoi
60ml ulei de masline

Metoda:
- Spala bine calamarii. Apuca de cap si de tentacule si trage usor pana se desprinde de sac. Indeparteaza ochii si ciocul de pe cap si pastreaza partea cu tentacule. Opus capului vei gasi la interiorul sacului un cartilagiu. Se indeparteaza usor cu mana. Spala bine sacul calamrului. Cu un cutit taie inotatoarele laterale ale sacului. Spala totul bine, usuca-le cu un servetel.


- Intr-un bol amesteca feta sframitata, cele 4 linguri de ulei, oregano si chili. Pasta obtinuta se indeasa in sacii calamarilor cu o lingura. Ca sa “inchizi” calamarii foloseste 2 scobitori pe care le infigi in X la gura sacului.


- Pune intr-un vas cu capac calamarii umpluti, tentaculele si aripioarele impreuna cu zeama de lamaie, uleiul de masline ramas, usturoiul pisat si coaja de lamaie rasa. Da vasul la frigider pentru 3 ore ca sa se marineze calamarul. La jumatatea timpului, intoarce calamarii pe partea cealalta daca nu sunt acoperiti complet cu lichid.


- Pune un grill pe aragaz/la gratar (sau o tigaie anti aderenta ) si incinge-l bine. Adauga calamari si perpeleste-i cate 2-3 minute pe fiecare parte. Serveste-i cu vin alb sec, bine racit.

marți, 14 martie 2017

Pulpo a la Galega – Caracatita gatita in stil spaniol cu cartofi si smoked paprika




In weekend m-am intalnit cu o frumoasa caracatita la raionul de peste de la Carrefour Baneasa. Statea nonsalanta pe pe un pat de gheata si nu stiu ce sinapse s-au legat dar brusc mi-am adus aminte de o polperias din Spania unde am mancat cea mai buna caracatita ever. Polperias sunt niste mici carciumioare originare din Galitia care sunt axate pe un singur produs: pulpo adicatelea caracatita. Ca stil sunt usor rustice si e foarte posibil sa vezi chiar si oloaiele gigantice in care fierb caracatitele. Eh inchipuiti-va ca oamenii aia stiu sa faca carcatita cam cum stie un grataragiu de balci sa faca mici la gratar :) 
Indiferent cat de mare-i caracatita daca e fiarta cat trebuie se topeste pur si simplu in gura. Culmea e ca te-ai astepta sa gasesti tipul asta de local care celebreaza caracatita la malul Atlanticului insa zona Galitiei centrale e cea mai renumita pentru polperias.

De la Galitia centrala revin tocmai la departamentul de peste Carrefour Baneasa  care de ceva vreme a devenit mult mai mare si cu o oferta mult mai variata. Daca in trecut erai limitat la pestii de Dunare plus o dorada, un biban si ceva somon acum s-ar putea sa-ti fie greu sa alegi ce sa iei acasa. 



Peste papagal, scorpie de mare, corvina, dorada salbatica roz, morun, sole sau barbun sunt doar cativa dintre pestii pe care cu greu ii vei gasi in alta parte.


Caracatita asa spanioleasca e extrem de simplu de gatit. Pur si simplu trebuie sa o fierbi cu ceva mirodenii. Si pentru ca mancarea simpla e cea mi buna, pescarii au pus alaturi de caracatita cartofi fierti stropiti din belsug cu cel mai bun ulei de masline extravirgin, sare de mare si paprica afumata. 

Iar alaturi musai trebuie sa ai un vin proaspat, bine racit, de cursa lunga cum spun gurmanzii. Eu m-am ganit la Lily - sauvignon blanc & chardonnay de  la Liliac. Petele de rosu de pe eticheta imi apartin nu sunt originale :) 



Alcoolul de 13% este bine integrat. De cum il adulmeci vei descoperi note de mar verde si iarba proaspat cosita. Aciditatea buna aduce sauvignonul in prim plan pentru ca pe final sa simti si supletea si untul din chardonnay. Iti recomand sa-l servesti bine racit racit. Maxim 10C. 
Pofta buna.

Pulpo a la Galega – Caracatita gatita in stil spaniol cu cartofi si smoked paprika

Timp de preparare: 1 ora. Dificultate: mica
Pentru: 4 persoane

Ingredinete:
1 caracatita medie(cam 1kg)
4 cartofi mari
1 ceapa
3 catei de usturoi
1 frunza de dafin
ulei de masline extravirgin
sare
paprika afumata (pimenton)

Metoda:
- Pune o oala cu apa la fiert
- Spala bine caracatita cu apa rece. Indeparteaza ochii si ciocul cu un cutit.
- Intoarce sacul caracatitei pe dos si goleste tot continutul pana ajungi la peretele "sacului" care trebuie sa ramana alb si curat.
- Daca caracatita e proaspata trebuie sa o fragezesti. Pescarii o bat de o piatra, tu trebuie sa o bati (milos :)) ) cu un ciocan de snitele. Daca in prealabil a fost congelata nu mai e nevoie sa o fragezesti. Congelarea-decongelarea face acelasi lucru cu ajutorul diferentelor de temperatura.
- Tine caracatita de cap si scufund-o de cateva ori in apa oparita, ca sa se increteasca frumos tentaculele.

- Pune caracatita la fiert molcom impreuna cu o frunza de dafin, ceapa taiata in doua, cateii de usturoi, sare si paprika afumata.
- Separat pune cartofii taiati in patru, cu tot cu coaja intr-o alta oala la fiert.
- Teoria spune ca se fierbe cam o ora pe kilogramul de caracatita insa eu va spun ca e mai bine sa o incercati din cand in cand cu furculita pentru ca e foarte posibil sa se faca mai repede. Dupa ce e gata, las-o sa se raceasca in zeama in care a fiert.
- Pe un platou intins, taie caracatita cu o foarfeca de bucatarie in bucati potrivite, inconjoar-o cu bucati de cartofi fierti si asezoneaz-o cu sare, paprika afumata si ulei de masline extravirgin.

vineri, 17 februarie 2017

Divina Toscana. Sau povesti cu chianina, chianti, brunello, vin santo, masline si oameni frumosi.




Da ma, daca te duci in Toscana lasi toate gandurile frumos la usa si de-abia pe urma intri. Iti asterni dealuri pe obraji, iti faci sprancene din copacii drepti care marginesc un drum lung ce duce la un castel, iti desenezi buze rosii din sangiovese torni plumb minutarului de la ceas si abia apoi esti gata de dolce far niente. 

Toscana are o rezonanta de teritoriu boem-feeric-exclusivist. Aura Toscanei a fost desenata de stralucitor de penelul regizorilor de film care au inaltat si locuri precum  Coasta Amalfitana sau Coasta de Azur. Locul ala unde el si ea ies in halate albe brodate cu monograma castelului pe a carui terasa au iesit sa admire livezile de maslini imprejmuite de ziduri si de castani.

Dar Toscana nu e numai despre asta. Toscana nu e numai Florenta si Pisa. Toscana e facuta din dealuri verzi dupa care se ascund sate mici si biserici mari, orasele de piatra cu piata de legume si macelarii, cu tratorii minuscule, pasticcerii-de-unde-nu-ti-mai-vine-sa-mai-pleci si oameni buni, calzi si primitori. Eu despre Toscana asta o sa-ti povestec. De Toscana de care m-am indragostit cand am ajuns sa o cunosc mai indeaproape.

Dar sa o iau cu inceputul. Ioana e VacantaInToscana.ro. 



Iar Vacanta in Toscana e un concept foarte misto care mi-a placut din start. Ei sunt un fel de curatori ce viziteaza si aleg pensiunile agroturistice, vilele si hotelurile din zonele off the beatten track. Ce e cu adevarat extraordinar la tipul asta de vacanta e ca spre deosebire de booking unde primesti o camera aici primesti o intreaga experienta pentru ca vei fi oaspete si nu turist. Cine poate stii mai bine despre locul pe care-l vizitezi decat gazda ta? Uita de fodor si de wikipedia si vorbeste cu oamenii. Vei primi in schimb cursuri de gatit sau drumetii, vizite la ferme sau la crame, vei vedea cum se face uleiul de masline, vei putea vizita castele si muzee, vei manca la carciumioare linistite pitite de furia turistului, vei intelege obiceiurile locale, vei afla despre istorie din gura celor care au trait-o. 

Vizita celor patru bloggeri mancaciosi a fost programata special in noiembrie ca sa prindem sezonul culesului de maslini si sa gustam direct de la presa uleiul proaspat si verde al Toscanei. Alaturi de mine Monica(foodie familly), Nicolle(bistromargot) si Andra(mentasirozmarin). 

Drumul spre aeroport e liber. Monica ma intreaba de bilete. Am vorbit cu Nicolle? Unde ne vedem? N-am vorbit ne vedem la check in ....cred. Oricum e devreme avem tot timpul, zborul de Pisa e abia la 13.30. In aeroport gasim asta:


Eh, asa se pleca in Toscana. Cu stil, nu orisicum. Ma rog nu era pentru noi, ci tocmai implinea orchestra Radio 88 de ani de la infiintare. Sa traiasca, la multi ani!
Stam la poarta la Otopeni la o cafea cu Nicolle si vorbim pe mess cu Andra care se imbarca la Londra. Vom ajunge la Pisa la diferenat de un sfert de ora. Asta da organizare. Nemteasca as putea spune daca cea care a planuit tot,  Ioana de la Vacanta in Toscana, nu-i romanca de-a noastra mutata la poalele Florentei. E maritata ce-i drept cu-n italian de sorginte germanica. Se pune? Tot romanca e si doamna de pe randul din spatele nostru care dadea ultimele instructiuni acasa la volum de megafon din gara de nord. Sincer cred ca s-ar fi auzit la bacau si fara telefon: “da mama, sa inchideti si la pui cotineata sa nu o lasati deschisa. Aveti grija cand plecati de-acasa sa dati apa la animale sa nu le lasati pana va intoarceti voi ca mor de sete” 

Aterizam. 



Ne intalnim cu  Ioana si  Andra. Baccio, baccio, capuccino, brioche con cioccolato, biscotti fato da Ioana, tigari pentru unele si usti p’aci ti-e drumul. Cum unde? Spre galeria secreta de la Cassa di Risparmio Firenze, un fel de CEC al unor domni usor bogati, care odata pe an deschide portile birourilor sa vada si o mana de oameni alesi pe spranceana colectia lor de arta. Si nu orice fel de arta ci lucrari cu si despre Firenze, evolutia orasului de-a lungul secolelor.

Se vede treaba ca sprancenele Ioanei sunt ce trebuie pentru ca la ora fixata portile grele ale bancii se deschid si suntem prmiti inauntru dupa verificarea unei liste secrete. Ci sono food bloggeri da Romania. Ooo, che belo! Sunt cuvintele care ajung sa devina imn pana la finalul excursiei.

Palazzo e spectaculos. Usi groase de nuc, birouri fatto da mano sculptate acu 458 de ani de un maestru lutier. Granit, marmura, tavan incastrat in lemn de tec. Raman con la bocca aperta. Uite aici Firenze era un rau si mai multe vaci decat case, colo sa apar primele ziduri, aici se naste Domul acolo Ponte Vecchio. Superb. 



Deja imi place tipul asta de vacanta in Toscana in care esti oaspete, nu turist. Nu primesti o camera de hotel ci o experienta. Iesim spre Dom, caci suntm la doi pasi de el sa-l admire si Nicolle mai indeaproape caci ea e singura care nu a mai fost la Florenta. Pe drum ma gandesc daca si Bucurestiul a avut parte de artisti celebri care sa imortalizeze stadiile orasului. O fi avut dar ce sa faca mai intai  pe la 1400 sa picteze mahalaua sau sa fuga ba de turci, ba de austro-ungari sau de cine ne mai fugarea in vremurile alea tulburi.

Dam roata Domului exact la apus si-mi ard forma domului si culorile pe retina pentru inca cativa ani.



Carciuma e aproape, ni se promite o seara de exceptie. Despre carciuma insa o sa va povestesc data viitoare.