Urmareste live Food Bloggers Conference

daca esti interesat de fenomen, azi poti urmaril live pe linkul de aici cu ce se mananca food bloggingul. 

in primul calup, de la 12.30,  isi vor da arama pe fata Monica de la Foodie Family, Andie de la Andie.ro, Ana de la Easypeasy si eu, moderati de maestrul de ceremonii Florin de la Crazy Mother Cooker.

in partea a doua, de la 14.30, moderata de Manafu, vor dezbate Ana Sipciu – Industry Manager, Google, Larisa Petrini – Managing Partner, Saatchi & Saatchi, Radu Dumitrescu – fotograf culinar, Grey Wolf, Alex Negrea – Head of Facebook Department, Spada

pauza. 

de la 16:45 - Blog Heroes: Adi Hadean, Anca Feodor, Mazi si Codruta Popa sunt tinuti in sah de Marius Tudosiei. 

daca nu ati apucat sa fiti unul din cei peste 200 de inscrisi din sala, conferinta o puteti urmari live si pe siteul oficial al evenimentului. 

ati ghicit totul se lasa cu un after party, de la 19.30, unde se intra insa numai pe baza de invitatie. urmareste contul meu de instagram, comenteaza la poze, si te poti alege cu o invitatie. 

cum asociezi vinurile cu mancarea

Wine Pairing Chart infographic by madelinep.

tipuri de faina

am cumparat deunazi, sacoteiul asta de faina sa fac paine. umbla zvonul prin blogosfera ca faina asta tip 00 ar fi a mai buna faina pentru paine. curios nevoie mare sa fac diferenta intre faina asta italiana si faina noastra tip 000 am purces pe calea internetului intru documentare. 

complicate-s caile fainii dar va jur cu mana pe facalet ca vi le dezvalui mintenas. faina e clasificata peste tot dupa continutul de cenusa si proteine. ce ramane dupa ce arzi faina, sunt mineralele, care masurate in grame dau continutul de cenusa. proteina din faina variaza intre 9%-13% iar carbohidratii (in principal amidon si zaharuri) cca 70%. amidonul si zaharurile sunt hrana pentru drojdii. proteinele(giladina si gluteina) sunt raspunzatoare de formarea glutenului. glutenul e o substanta flexibila care retine gazul eliminat de drojdii facand sa creasca painea. cu cat glutenul e de mai buna calitate, cu atat aluatul e mai elastic si va creste mai frumos. 

desi cam toata lumea masoara aceiasi indicatori, denumirile si clasificarile difera de la tara la tara. iata mai jos cateva din cele mai uziatate clasificari: 

asadar 00 e o similara cu faina 000 din Romania, cu tipul 40 din Franta sau 405 din Germania, denumita pastry flour in usa. 

un tip de grau care apare preponderent in retete este grano duro(in italiana) numit la noi durum sau grau arnaut. este un tip de grau dur, sticlos cu 4 randuri de boabe pe spic (spre deosebire de graul comun cu 6 randuri de boabe pe spic). este folosit in special pentru paste insa nu are calitati extraordinare pentru panificatie. la nivel mondial reprezinta 9% din productie, in romania insa sta sub 1%. dupa cenusa si proteine se imparte in:

recomandarile specialistilor in functie de posibilitatile lor de prelucrare sunt:
- 000 - pentru patiserie
- 450 - intalnita mai rar, se foloseste in patiserie
- 550 - faina pentru de toate. merge atat pentru paine, pizza cat si pentru patiserie
- 650 - folosita in general in brutarie si pentru pizza
- faina semialba, neagra si dietetica - folosite pentru specialitati din paine

faina tip 000 e mult mai rafinata, mai usoara, produsul final va iesi astfel mai alb mai pufos. la polul opus faina de tip 650 este mai grea, mai inchisa la culoare iar continutul mai mare de gluten o face mai maleabila, mai elastica mai potrivita pentru aluaturi framnatate gen paine sau pizza. 000 este, cel putin teoretic, mai scumpa decat 650.

STOP!!! UITATI TOT CE V-AM POVESTIT DESPRE CLASIFICAREA FAINURILOR!!!!!

expertii au ajuns la concluzia ca nu trebuie sa masori cantitatea proteinelor si mineralelor ci calitatea lor. Asa a aparut foarte recent factorul W.

calitatea proteinelor se masoara cu ajutorul unui alveograf. se fac discuri de aluat folosind o cantitate fixa de faina si apa apoi se fixeaza in alveograf care sufla aer, formand un balon care la un moment dat se sparge. daca glutenul e slab, balonul se sparge repede si viceversa. clasificarea dupa factorul W este:

• < 170W (faina slaba): pentru napolitane, biscuiti, grisine, sosuri. Absoarbe apa pana la 50% din greutatea ei.
• 180W - 260W (faina medie): paste,  patiserie, paine pizza. absoarbe apa intre 55% si 65% din greutatea ei.
• 280W - 350W (faina puternica): pizza, paine artizanala, paste cu ou.  absoarbe apa intre 65%-75% din greutatea ei.
• >350W (fainuri speciale): fabricate in general din grau dur(durum), folosita in general pentru a intari alte fainuri. absorbe apa pana la 90% din greutatea ei.

ps. toate cele de mai sus sunt concluziile mele dupa un research indelungat pe net, folosind wikipedia, bloguri de specialitate si pe alocuri legea romaneasca insa trebuie tratate ca niste concluzii de blogera mator fara a avea pretentii de profesionalism.

supa de legume/carne

asta-i un post fara poze, numai pentru pasionati. daca nu esti foarte interesat de fenomen, nu citi pentru ca o sa te plictisesti :)

imposibil sa nu fii intalnit o gramada de retete la care trebuie sa adaugi supa de legume sau supa de carne (vestitul stock).

supa poate fi inlocuita cu apa chioara insa reteta ta va pierde mult. o sa-mi spui acum ca n-ai timp sa faci 2 feluri de mancare: o supa de legume/carne plus reteta de care te-ai apucat. corect, insa supa nu trebuie sa o faci atunci, trebuie sa o ai in congelator.

si-acum ajungem la partea frumoasa. tot timpul iti mai ramane un morcov, un ardei sau cateva ciuperci cu care nu poti gati mai nimic fie pentru ca e prea putin, fie pentru ca nu ai nimic in plan cu acele legume. 

fa-ti o punga de legume in congelator in care pune morcovul sau ardeiul(curatat si taiat) pe care intentionai sa le arunci. poti sa faci si o punga de carne in care sa pui oasele mari  de la vita, sau bucatile de carne care-ti raman nefolosite.

cand ai timp pune-le la fiert si fa-ti supa de care ai nevoie. nu pune sare ca sa poti controla nivelul final al sarii in prepartul la care vei vrea sa folosesti supa de legume. eu pastrez supa de legume in pungi cu fermoar. poti sa-ti faci pungi de 500g sau de un kilogram care sa te ajute sa gatesti mai usor, mai rapid, mai econom si cu o diferenta considerabila de gust.

nimanui nu-i palce sa arunce mancarea, asa ca asta poate fi o solutie si pentru tine.

aveti cutite de taiat porcul?

paris, rue roquillière 51, e. dehillerin - spécialiste du matériel de cuisine depuis 1820. deschid usa, intru. eee, prietene stii senzatia aia cand intrii in sopron la tac'tu mare si nu stii un' sa te uiti mai intai? atlantida daca gaseam si n-as fi fost mai extaziat! capu' girofar,  picioarele umblau singure prin magazin. uite si aici voila si colo, pardon, merci musiu, c'est tres jolie, stai sa nu daram ceva... oale si tigai de cupru, zeci de modele de cutite, site, strecuratori, facalete, palete, capace, forme de patiserie, tavi de copt, polonice, linguri, steamere stai c-am obosit.

de 200 de ani vand jmecherii de bucatarie pentru carciumari, a se citi profesionisti. magazinul e plin de turisti japonezi care bling-blitz te-au si tras in poza. oooo, oaaa julia child favorite shop! oh yeah, da-te la o parte ca am treaba. uite un cutit de taiat balene,  colo sha uite-o sabie, o fi al napoleon? nuuu, e pentru taiat capul la somoni, maaama ce somoni au astia? somoni? in franta?

iote-te raftul de cutite! pai sa fie cateva sute. na belea! hai sa trec mai incolo, aha, aci' sunt tingirile, tigaile, cratitoaiele de fiert dulceatza sau pe scaraoschi, ptiu pisca-ti limba!

uite si linguroaiele cu care mesteci in dulceata, niciuna n-are pret, are cod. de ce n-are pret? ca-s mii de articole in magazin si nici tac'su lu' scaraoschi nu le tine minte. te duci frumusel la capu' raftului si te uiti in catalog dupa cod si afli pretul. c'est ne pas dificille arunca un artemis batran cu parul strans in coada mare de cal unui american cu camera de luat vederi si zeci de buzunare la geaca si pantaloni. oare ce-o face cu atatea buzunare? 

trec repede de supiere si strecuratori ca astea-s mari si nu incap in geanta, oare ce-or zice pe aeroport cand m-or vedea cu niste cutitoaie si vreun polonic de un metru?! sigur nu trec in partea ailalta fara sa ma scarmene in bagaje...

uite pe randul asta si sunt si sosierele si tigaile de cupru, mda arata bine, dar scumpe frate! sa mor daca nu pun mana pe niste mustaciosi cu palarie din hargita si ii tin ostateci cu tot cu carutza pana-mi fac neshte oale de 300 de euro bucata.

uite aci e sectia le creuset. alte sute de euro. oare nu stiu oachesii sa faca si  d-astea de fonta? frumoase, grele da te tin o viatza, daca nu traiesti mult.

mai cobor un nivel in pestera lui ali baba. doamne, cate sunt. imi ia o ora sa cercetez si nivelul asta. timpul zboara, ce ma fac, ce ma fac, e patru si-astia inchid la sase. m-ascund aici poate nu ma gaseste nimeni! oricum la cat e de mare nici ali baba nu mai stie sa iasa de aici...

hait, n-a c-am ajuns si la tigaile de otel. de acasa planuiam sa iau una. oooohoo da e grea. coada de metal, poti s-o bagi si-n cuptor. nici nu-i scumpa, 50 de euro. apuc de coada una din colectia c-o albina si plec uitandu-ma de sus la un cuplu de suedezi care vazandu-ma cu aerul asta de om  hotarat care stie ce face, cerceteaza si ei teancul de tigai cu albina.

trec in viteza de sectorul tavi de cuptor, am deja d-astea, sar de sectiunea cu oale de ciorba, nu-ncap in valiza si urc spre suprafata. ma duc la cutite ca acolo am treaba. vreau sa tai porcul de ignat, sa reinviu traditia cu tuica fiarta si parlitu' porcului cu paie. da stiu sunt nebun ca are carne la magazin cata vrei, dar eu nu, nu vreau carne, vreau sa simt mirosul de parlit, sa jupoi io niste sorici si sa-l rontzai cu sare. uite ca de mic beam tuica, acu se explica....

 

la etaj, artemis are halat albastru cum avea maistrul de la atelier din scoala generala. e clar, e specialist, daca vrei ceva pe el trebuie sa-l intrebi. ma scobesc de niste franceza, care-i uscata si scofalcita, cine naiba a mai parlit ceva de cand am terminat liceul? nu merge. incerc ceva in engleza, artemis se uita peste ochelari yeees i speak un peu englais, mais quest que vous voulez? pai nene vreau sa tai porcul de ignat s-am nevoie de cutite special pentru treaba asta. cum ar fi de macelarie, de dezosat, de transat, filetat intelegi matale? nu, nu de la macelarie d-ala viu care zburda prin curte. artemis il striga in ajutor pe michel, le manager, mon dieu musiu vrea sa ia gatul la porc ai mai auzit asa ceva? oare are voie, tu ce zici michel? michel isi aranjeaza mai bine halatul si cere explicatii bulbucindu-se la mine. clientii au ramas la casa, casa e parasita, toate halatele au facut roata in jurul meu sa le zic cum se face cu porcul. un italian se inghesuie si el poate prinde ceva din zbor. 

si-ncep cu legatul de picior, injunghiatul, parlitul cu paie, cum adica parilt cu paie? uite asa cu paie de grau ca sa prinda gust bun. stiu ca la voi se opareste ala nu-i sorici bun cat oi zice tu...

p-orma il speli frumos, il razui, il dai cu sare si-l acoperi cu saci ca sa se inmoaie mai bine soriciul. numaidecat il pui pe burta, ii tai capul de jur imprejur nu inainte sa-i faci o cruce crestineasca in frunte, cum mi-a zis mama, pesemne ca e doamne doamne atent si nu vrem sa-l suparam ca i-am diminuat din efectivele de porcine. 

p-orma il tai pe spate de-a lungul sirei spinarii si-ncepi sa-i scoti suncile, p-orma picioarele din spate, apoi alea din fata.... eheee, asta nu-i treaba usoara. michel ridica sprancenele, a mai auzit el odata cand era copil ca s-ar fi taiat si pe la el pe langa lyon dar de vazut n-a vazut. stai ca stie si italianu ca la el in sardinia inca mai sunt care taie porci da el a plecat demult din sardinia si mai stie ca si in croatia se taie ca a vazut intr-o vacanta cand a fost la schi. 

da michel, am mai taiat cu bunicul in fiecare iarna dar n-am fost eu vioara-ntai eram doar asistent. da acu'il tai io si m-ajuta tata. ajungem iar la cutite si michel ma ia parinteste dupa umeri si porunceste lu artemis s-aduca cutitele alea bune din otel carbon nu d-alea stralucitoare de turisti. adu si un masat de ascutit d-ala ieftin pentru domnul.

suedezii freamata la casa de nerabdare vor sa intrebe cat costa formele de prajituri, artemis ii expediaza din poignée la caietul cu preturi de la capatul randului.  italianu lungeste gatu' sa vada de care cutite mi-a adus, poate ea si el d-astea ca si-asa avea nevoie. astea din otel carbon se pateaza daca nu le stergi, nu-s asa fatzoase ca alea din otel  cu molibden, chrome si alte aliaje nobile dar nu tre sa le ascuti din juma in juma de ora ci maxim odata pe zi sau mai rar.  alelalte sunt frumoase, taie la fel de bine dar tre' sa stai cu masatul toata ziua pe ele asa ca de la profesionist la profesionist michel baga mana-n foc ca astea-s de mine.

le-nfige tacticos in dopuri de sampanie sa nu-ntepe la transport le ruleaza in hartie, baga si masatul si tigaia, uite pune si-o penseta de scos oasele la fileurile de somon si face-o factura pour madolin de roumanie. 

iesisem pe usa cand suedezul il intreba pe artemis in ce tara se taie porcul asa cum povestea domnul ca ar vrea si el sa viziteze. 

e.dehillerin

gumpoldskirchen, mandria vinului vienez

gumpoldskircen, rustic country charm for city sophisticates - zice un pliant de la hotel facut de-un copywriter inspirat. sa tot fie vreo cinci - sase ani de cand am descoprit locsorul asta si de-atunci ma trage ata aici, asa cum ademneste africa pasarile calatoare si parndorful romanii scapatati.

cum vine toamna, ma manaca-n talpa si tzusht imi iau zborul spre biserica din gumpold. nu, nu ca sa-mi depun icrele, ci ca sa degust(a se citi pana dimineata) minunatele vinuri din zona asezonate cu mancaruri sofisticate despre care amintea si pliantul de la hotel. 

 sursa foto: winzer hotel

an de an trag la acelasi hotel, winzer, al mai dragutz din sat, cu camere care poarta toate nume de, cum altfel, soiuri de vin. prima data am stat in camera chardonnay si mi-am baut mintile cu un riesling genial, ultima oara am nimerit mai bine: am stat in camera gruner veltliner si am baut cu spor .... ati ghicit, un cupaj rosu - despre care poti sa povestesti si nepotilor. gruner veltliner-ul l-am luat la pachet, asa, ca sa nu dezonorez camera, hotelul si minunatele gazde. si bine am facut.

sursa foto: winzer hotel

fa pa dracu-n patru si scoala-te mai devreme de 10 ca sa prinzi minunatia de mic dejun de la hotel. numai pentru asta si-as veni pe jos pana la viena. sase feluri de paine de casa, 10 tipuri de branza cu/fara mucegai, cu nuca, piper sau verdeata, gem de struguri facut in casa, foie gras si pate de porc facute in casa, prosciutt crudo, patru tipuri de oua si omlete, fresh de grefe, portocale si nectar de caise, 'nspe tipuri de ceaiuri sub forma de piramida si cireasa de pe tort, oh daaaaa, dumnezeu e austriac!,  espresso gratuit. 

[ nu stiu cum se face ca-n industria hoteliera nu-i nimic mai de pret ca espresso. poa' sa-ti dea cateva sticle de apa-n camera gratuit la intercontinental in paris, poa' sa-ti dea o sampanie la crowne plaza in times square da nu care cumva sa speri sa primesti un espresso la micul dejun! 0.80 centi pe strada in italia, ba chiar 0.5 daca esti chitibusar si stai sa cauti dar la hotelurile de staif e lucru mare! cand aud: i'm sorry but for espresso you have to pay extra, pica ceru' pe mine! am incheiat paranteza.]

sursa foto: weinland

o straduta pietruita, stransa de case cu salbe de muscate si ghivece cu arbusti se taraie la deal spre primarie, nu inainte de-ati dezvalui unde sfarseau vrajitoarele pe vremea vasnicului imperiu austro-ungar, sub sfanta obladuire a bisericii catolice: la stalpul infamiei.

la marginea satului incep viile bine ingrijite, sursa bunastarii a zeci de producatori locali, care au zeci de audi break. nu-i casa-n sat care sa nu aiba o micro crama, care sa nu vanda vin, care sa nu gazduiasca oaspetii veniti de prin toate colturile lumii si sa nu aiba un audi break.

sursa foto: weinland

celei mai bune crame din sat ii zice krug. si-aici vroiam sa v-aduc cu povestea. krug cel mic, pe numele lui de austriac rigid care-nchide carciuma la 12, gustav, a facut ce-a facut si-a modernizat vechea crama, a mutat-o in afara satului si s-a apucat sa faca vinuri meseriase pe care sa nu i le mai cumpere turistul neamtz la pret de cola. iac-asa a scos un senzational pinot gris cu care-a batut toate pinot gris-urile din italia in 2007 la un concurs de profil. 

cuve-ul die versuchung(ispita), e vinovat pentru orele tarzii la care am ajuns in camera, unde nu am baut gruner veltliner. il gasesti atat la el acasa, in crama de pe straduta principala cat si pe meniul  restaurantelor cu staif  din zona vienei. daca te bate gandul sa iei butelca aia mare sa stii ca are fix 18 litri ;)

ispita asta e un cupaj de cabernet sauvignon, zweigelt si blauer burgunder(ultimii doi sunt veri primari cu pinot noir). are o culoare inchisa, plina, densa. striga din sticla ca-i trebuie decantare, iar la carciuma unde am mancat ne-a fost servit decantat, in pahare generoase. are nas frumos de vanilie si fructe de padure iar in gura iti dezvaluie mure si note condimentate, as zice chilli. zer gutt, her gustav!

pentru ca orice are pretul pe care-l merita, daca vrei sa-l bei te usurezi de 25 de euro la crama si de peste 40 la restaurantele de care va vorbeam. si pentru ca batea vantul tare, mi-am uitat pulovarul aici: 

care treci p-aici intreaba de un pulovar bleumarin cu fermoar ;) , ofer recompensa o sticla goala de amarone! nu mai tin minte daca acum sau anut trecut am degustat  cabernetul sauvignon private 2009 si nu mai tin minte daca era mai bun sau nu ca die vesuchung insa ce tin minte e ca am luat cateva sticle de gruner veltliner pentru acasa . 

culmea e ca desi asta valoreaza pe jumatate, 12 euro, mie mi-a placut la fel de mult ca varietatile lui rosii. eh, cine sa-l mai inteleaga pe gustav? varianta 2010 e ierboasa, nitel mineral, usor piperat si cu un damf de marar. bine racit alaturi de niste creveti cu usturoi se ia ca medicament. abia astept sa vina toamna.

ps. heurigen e o taverna austriaca unde se serveste heuriger, cunoscut si in alte tari ca: primul vin,  beaujolais nouveau, novello etc. "heuer = de anul acesta". heuriger poate fi cu precadere alb: gruner veltliner, riesling, neubruger sau rosu: zweigelt, blauer burgunder, st laurent precum si most(must nefermentat) sau sturm(must fermentat) si se serveste pana la 11 noiembrie, dar astazi nu e nimic anormal ca tavernele sa fie deschise tot timpul anului. tavernele mari care pot primi 3-4 autocare de turisti odata, dotate cu crame sau curti interioare, deschid deobicei la date fixe si tot vienezul e la curent cu calendarul lor. tavernele mici pot fi deschise tot timpul anului caz in care au agatat la poarta un manunchi de crengute de pin.
vinul se serveste deobicei la carafa si se consuma ca atare, cu apa minerala - gespritzter, sau cu almdudler si se numeste bauernmischung. nota e deschisa pana la plecare dar pentru mancare te duci la bufet de unde iti cumperi mancare gatita. vei gasi: liptauer brot - crema de branza cu paprica, mezeluri crud uscate, pate de casa, schinken - sunca de porc, mai multe tipuri de branza, schweinsbraten mit sauerkraut- porc crocant la cuptor cu salata de varza, kartoffelsalat, sauerbraten - porc rumenit la cuptor, pre-fezandat in otet.

acum si in good food

na poftim, ma dadura la gazeta! si nu la orisicare, ci tocmai in good food, revista mea preferata de cooking. cum in ultima perioada n-am avut timp nici sa respir, mai-mai sa treaca fericitul eveniment si sa nu va povestesc despre el :) 

imi fac mea culpa si va pun mai jos niscaiva poze de rasfoit pana cand puneti mana si cumparati revista unde ma veti gasi jucandu-ma cu o rata grasa, niscaiva cartofi, niste trufe si cateva pahare de vin rosu. hai noroc!

murfatlar. trecut, prezent, viitor.

saptamana trecuta, la invitatia celor de la murfatlar, am participat la evenimentul prin care, liderul pietei de vin si-a anuntat intentia de a intra serios pe segmentul vinurilor premium si super premium. solutia aleasa de ei a fost aducerea celui mai medaliat vinificator roman, razvan macici(foto stanga).

prima mutare a lui macici, a fost infiintarea unei micro-crame unde se vor vinifica varfurile de recolta. sortarea strugurilor se face manual iar vinurile vor evolua in butoaie de stejar romanesc. directorul general cosmin popescu(foto centru) a dezvaluit investitii de peste jumatate de milion de euro in micro-crama, investitii care inca nu s-au finalizat.

cine este razvan macici? este seful cramei nederburg, cel mai mare jucator de pe piata vin din africa de sud, podgorie de dimensiuni similare cu ale murfatlarului. are peste 17 vinuri cu peste 90 de puncte parker. in 2009 castiga shiraz du monde si are un vin in primele 10 la muscat du monde 2009.

un moment emotionant a fost predarea stafetei de catre alexandru canariov (foto dreapta)  lui razvan macici dupa 47 de ani in care a facut vinuri la murfatlar. ultima sa creatie, un shiraz de exceptie in editie limitata - M1, a fost vinul pe care l-am primit in dar si pe care l-am degustat/baut la cina-de-dupa-vizita.

la eveniment au participat ziaristi, realizatori de emisiuni tv, blogeri si oameni apropiati de industria vinului. cu mic cu mare am fost invitati sa intram in vie si sa ajutam la culesul primei parcele de struguri destinata micro-cramei. 

cezar ioan (vinul.ro) si razvan avram (good point) au pus si ei mana la treaba

insa prima ladita a adus-o la remorca chiar brand managerul murfatlar, daniel negrescu.

am plecat apoi din vie si am urmat traseul strugurilor. am ajuns la mesele de sortare manuala,

apoi am intrat cu totii in micro-crama,

unde dan bundur, seful diviziei premium murfatlar - wine soul, 

ne-a condus spre vinoteca cramei.

motiv pentru prientenii george si ciprian sa verifice vinurile din '64. 

pentru degustare gazdele au ales un muscat ottonel din '86  vinificat in dulce. 

vinul s-a dovedit o alegere minunata si a fost unanim apreciat. de culoare galben-aurie vinul este inca pe o panta ascendenta datorita aciditatii sale bune care tine bine in frau cele 70g de zahar. cei prezenti l-au comparat cu un sauternes de exceptie. 

dupa lunga vizita prin crama am ajuns intr-un final la restaurantul crama  murfatlar, restaurant aflat undeva in mijlocul viei unde gazdele noastre ne-au asteptat cu berbecuti la gratar, pastrama de oaie si saramura picanta de crap.

companie la minunatele bucate ne-a tinut shyrazul M1, medaliat cu aur la bruxelles 2011 si niste lautari priceputi, cum rar mai gasesti in zilele noastre.

vinul este o editie limitata de 3756 de sticle (pret aproximativ 50-60 de lei. va voi povesti despre el intr-un post separat, pentru ca merita) si dupa petrecerea care s-a prelungit pana tarziu in noapte cred ca s-a imputinat serios :))

nu pot decat sa le multumesc gazdelor noastre pentru invitatie si sa astept cu sufletul la gura creatiile celui care a facut vinul oficial la cupa mondiala de fotbal din 2010, razvan macici.

american fine wine and delicious beef

excelenta sa mark h. gitenstein, ambasadorul statelor unite la bucuresti, a organizat la resedinta sa o receptie pentru a celebra si a face cunoscute vinurile si carnea de vita americana. la ceremonie au fost prezente personalitati ale zilei, oameni de afaceri, distribuitori, proprietari de carciumi, ziaristi, televiziuni, blogeri de vin si de mancare, ma rog, oameni interesati intr-un fel sau altul de subiectul prezentarii. 

pentru a demonstra calitatile carnii de vita americana, a fost invitat chef-ul de la jw marriot, nicu lica. a fost o placere sa-l revad si discutam putin despre evolutia spre bine a domeniului horeca romanesc.

 

nicu a adus cu el majoritatea cut-urilor cu care lucreaza, pentru a exemplifica diferentele de calitate si a le oferi spre degustare audientei.

fata de ultima degustare de la marriot, am remarcat un cut care se numeste chuck eye, considerat subprimal (urmatoarea categorie dupa primal cuts, cu un pret mai mic).  are o marmoratie foarte buna care ii da o suculenta si o textura deosebita foarte apropiata de rib eye si se preteaza pentru metoda in sange sau cel mult medium deoarece pierde mai repede umezeala fata de mai celebra rib eye. puteti vedea mai jos catvea bucati, in sectiune, pe care le-am mancat cot la cot cu foodie family si le blog piquant .

tot la capitolul culinar,  vreau sa remarc din gama branzeturilor servite ca aperitiv, branza nasal  de la napolact, branza romaneasca cu mucegai obtinuta in pestera de la taga. 

la capitolul vinuri, americanii s-au prezentat mai mult decat onorabil, cu o selectie de vinuri albe si rosii a mai multor producatori: robert mondavi, beringer, e&j gallo winery, hess family, kendall-jackson.

remarcatele mele au fost trei vinuri rosii: robert mondavi napa valley cabernet 2005, zinfandel rancho zabaco si zinfandel artezin. 

 

cabernetul de la mondavi a fost din punctul meu de vedere vedeta serii. rancho zabaco a fost de departe cel mai bun zinfandel, iar artezin mi s-a parut altfel vinificat, cu un rest de zahar mai mare, dar foarte interesant. la standurile de vin i-am cunoscut "in persoana" pe alin , mihnea, cosmin si razvan.

o seara frumoasa cu mancare buna si vin pe masura, care face cinste produselor americane si da un exemplu de cum ar trebui promovate produsele romanesti peste hotare. multumesc gazdelor noastre