fripturaria angusul rosu, caci despre ea este vorba in propozitie, s-a gandit sa stranga smantana blogerilor de haleala la un loc. cum lasoul american a fost un pic cam larg, unii au scapat cazand la pat iar altii decoland tocmai la londra. cei ce s-au dat prinsi:
crazy mother cooker,
kiss the cook,
bucatar sub acoperire,
butter and cream,
easy peasy,
leblogpiquant s-au tinut insa batosi si pana n-a trecut de miezul noptii si n-au fugit toti amatorii de carnet fript la cashile lor, nu s-au dat batuti. se vorbeste chiar ca ospatarii erau deja acasa in paturile lor cand ultimii mancai au parasit incinta, cu directia atelierul mecanic, pesemne ca sa regleze bucsele si sa clateasca instalatia cu bere.
marti seara am fost mirat sa gasesc
red angus steakhouse cam plin, asa ca daca ai de gand sa mananci o friptura de vita prin centrul vechi, mai bine pune mana pe telefon sa faci o rezervare.
am inceput sa balesc inca de la prima rubrica a
meniului: maduva la cuptor cu paine prajita, ceapa proaspata si sos de usturoi. nu m-am adancit prea mult cu buchisirea catastifului ca un manager pedant (scolit la las vegas - cum altfel!) ne-a luat de gat, ne-a periat nitel de scame si ne-a descris meniul de degustare preagtit de cheful david in cinstea descalecarii noastre. poftiti si sheile de pe care-am descalecat:
de la platoashul asta a inceput galceava. da si mie, hai hai ca tu ai mai luat, lasa-mi mie maduva aia, ti-o las da vezi ca e plina de colesterol si-ti face rau, mai bine da mi-o mie, unde e painea prajita? de ce nu vine painea prajita, pastreaza-mi si mie jalapeno poppers, dau la schimb morcovi pe spicy chicken wings, da, s-o crezi tu!
numai cu cateva sticle de vin alb si rosu ne-au mai linistit. pe cand glicemia si alcoolemia au mai crescut, a disparut si incrancenarea si sau promis iertari de pacate pentru puparea excesiva a moastelor sfintei vite rosii, binecuvantat fie numele ei. jur cu mana pe os ca maduva asta e mai buna ca aia de la zexe.
cu ajutorul chefului david, discutia a cotit pe strada alimentatiei preacinstitelor bovine care, vezi tu, face diferenta intre bovina americana si vaca europeana. poti ca sa ai aceeasi joiana si pe-un continent si pe altul insa daca alimentatia-i diferita se schimba kalimera.
ia mai luati si un close up ca sa intelegeti despre ce vorbim la red angus: usda choice.
acum si partile diferite ale animalului precum si varsta lui dau gust diferit fripturii. pentru exemplificare noi am avut in farfurii un tenderloin de vita, unul de vitel si un ribeye de vita. ribeye-ul e preferatul meu de departe pentru ca na, e marmorat mai bine, adicatelea are si ceva seu pe langa carne. tenderloin-ul e mai fad, mai fara grasime - posibil sa placa mai mult domnisoarelor - iar in cazul celui de vitel si mai fara gustul ala specific de vaca parlita la gratar.
drept desert, eu si florin, am cerut doi hamburgei (extra) sa vedem cum stiu sa-i faca.
alegerea bucatarului a fost ca in locul unei singure chiftele mai groase sa faca doua mai subtiri. gustul era, prospetimea era, insa prin reducerea chiftelei in grosime, s-a pierdut din zemosenia aia pe care o cautam eu, si a devenit un hamburger cam uscat pentru papila mea. cei drept, mie-mi palce friptura-n sange si hamburgerii la fel.
adevaratul desert - cheesecake si brownies - nici ca m-a interesat prea mult dupa cei doi hamburgeri, insa aratau cam asa:
cand ne-am ridicat ochii din pahare, carciuma era goala demult si jumatate din personal era in drum spre casa. si acel ultim "mergem acum" s-a prelungit mai ceva ca degajarea portarului Italiei cand are 1-1 si doi oameni in minus. oamenii de la red angus au fost intelegatori si n-am primit cartonase rosii pentru trageri de timp, desi probabil ca meritam.
la plecare am dat o tura si pe sus, caci carciuma are si etaj, unde in serile de joi se canta live. merge brici pentru pentru o zi de nastere sau un eveniment micut cu firma.
multumesc celor de la
red angus ca ne-au suportat, prietenilor de pahar pentru seara minunata si vacii din poveste pentru maduva si ribeye.
