nu dati banii pe prostii, luati bomboane la copii

  

adicatelea vinuri pe care nu merita sa-ti cheltuiesti banii. va marturisesc ca inca inainte de a le cumpara le banuiam a nu fi tocmai prietenoase cu papila, insa ambitia de a descoperi un chilipir in fiesce categorie ma racaie sa incerc tot felul de minunatii. eh, daca tot am aruncat banii la chiuveta, va zic si voua ce si cum, macar sa aruncati banii pe altceva, nu pe astea :)) 

prosecco carafa - 10.5%, 12g zahar/litru - mult prea dulce pentru gustul meu, plus un postgust ciudat metalic. ceva intre 25-30 de lei, nu-mi amintesc exact. luat parca de la dolcerie veneziane. 

pinot noir 2009 burgogne, raoul clerget selection - 12.5% nas frumos, fructat, promitator, insa dezamagitor pe papila. in gura e apos, sters de parca ar fi vin cu apa. dezamagire livrata de  kaufland. pretul l-am uitat...

vin spumant rose sec, zarea - diamond collection. rest de zahar destul de mare, aciditate mica, usor vulgar. final metalic. 32 de lei aruncati

chardonnay lodez, 13% , probabil vin de masa de provenienta franta - languedoc cel mai probabil de la jean jean. ieftin si prost, probabil vin exclusiv kaufland. n-are defecte majore insa nu are niciun atribut pe care sa vi-l comunic. 

cupaj de 50% viura, 35% muscat y 15% sauvignon blanc, muviedro - spania. imbatranit fortat in magazin sau in depozitele kauflant. e un vin rascopt pe care trebuie sa-l eviti. notele amare domina totul. a mers direct la chiuveta. 

sauvignon 2010, loison d'or - indicatie geografica prahecq, franta. daca-mi aduc aminte bine, e luat din mega image sau....kaufland... :)

alt caz perfect de vin rascopt in magazin. a ajuns la chiuveta, ca si colegul lui de mai sus. 

chardonnay mancura 2011, 13.5%, din valea centrala, chile. ei,  uite un vin proaspat ai sa zici! asta trebuie sa fie bun. si poate ca ar fi fost daca nu-i dadeau cu chipsuri de lemn numai cat sa-i alunge toata prosmetimea din gust. n-as zice ca are un defect insa gustul de lemn atat de pregnant n-are ce cauta la un vin proaspat. plus un rest de zahar cam mare. in fine, de ocolit. de la kaufland.

vernaccia di sangimignano 2009, 12.5%, cecchi. aciditate buna, fara zahar rezidual insa note sterse de vreme sau de raft... probabil ca acum un an-doi ar fi fost un vin foarte bun. acum insa e "mort". 7 euro, esselunga, milano.(si supermarketurile lor sunt la fel de grijulii cu vinurile :)))) )

vernaccia di sangimignano 2009, 12.5%, bon acchi . mort la raft, fie-i tarana usoara. 5 euro, carrefour, milano

in concluzie, va recomand cu caldura sa nu cumparati de la supermarket decat vinuri din anul in curs daca va simtiti ghinionisti, asa ca mine, si ani mai vechi daca va simtiti foarte norocosi. succes :)

demonstratie de bucatarie moleculara la mica elvetie

piticul elvetian din gradina restaurantului  mica elvetie, nu prevestea nimic din ce avea sa urmeze. statea calm in mijocul terasei cochete din spatele restaurantului. 

de langa el, m-a intampinat zambitor  patronul, cheful si prezentatorul tv jakob hausmann, pe care am avut placerea sa-l cunosc anul trecut, pe cand puneam gorgonzola in ciocolata la atelierul heidi.

m-a derutat cu catvea salate de cruditati, gazpacho de rosii racoritore  si supa de rosii cu crutoane; m-a ametit cu catvea platouri cu branzeturi, cum altfel?

.... elvetiene,  m-a distras cu niste vitello tonato  si niste speck facut in casa, dar nu m-a putut impiedica sa vad statia de lucru cu scule care multora nu le sunt asa de bine cunoscute si care prevesteau niscaiva experiente de gastronomie moleculara. 

un sous vide-ul setat la 65 de grade incalzea alene cateva sprituri de frisca iar galeata de azot lichid statea neglijenta pe o margine de masa transpirand asiduu.

cand jakob a inceput sa se joace cu azotul lichid la -196 de grade celsius piticul de gradina a sters-o englezeste. unii se jurau ca l-au vazut plecand dar nu stiau sa zica exact la ce ora.

uleiul turnat in paharul berzelius a inghetat de frica si s-a spart in mii de bucati pentru ca mai apoi sa dispara in frimituri mici pe salata de rosii cu mozzarella. am ramas incantat de combinatie si mi-a ramas in cap gustul placut al uleiului care se topeste progresiv in gura.

audienta s-a tras un pas in spate. cativa curajosi au inceput sa manance salata cu aburi de azot in timp ce altii chibitau in spate: azotul asta nu e toxic? nu e domne, ca daca era, erai mort demult. pai aerul nu are 70% azot?

spriturile de frisca ce se scaldau in apa din sous vide erau de fapt pline cu o delicioasa supa de legume aromata cu leurda. supa-spuma fooarte fina dar cu aroma si gust intens. perfecta.

aici lumea a percutat mai repede - nimic periculos. printre paharele de supa, s-au strecurat si niscaiva pahare de vin, unele cu un cupaj de sauvinignon blanc si feteasca,  altele cu merlot iar limbile cetatenilor au prins a se dezlega. 

tehnica sous vide(gatit in vid) nu-i pentru incalzirea sifoanelor de frisca ci pentru gatitul carnii, iar jakob l-a folosit pentru a pregati cel mai bun piept de pui pe care l-am mancat in viata mea. 

nu stiu cati din cei prezenti au remarcat dar in timpul extraordinarei demonstratii, glumetul bucatar a pregatit mancare pentru toti cei 40-50 de oameni prezenti in timp real! una e sa faci o demonstartie despre cum se gateste un piept de pui cu risotto cu pesto verde si alta e sa faci in acelasi timp cu demonstratia 50 de portii. 

asa arata un piept de pui gatit perfect: e pus intr-o punga cu ulei de masline si restul mirodeniilor, vidat si apoi scufundat timp de 30-40 de minute in apa cu temperatura de 65 de grade.

  

din cauza pungii vidate, pieptul de pui ia o forma cilindrica iar cu ajutorul tehnicii de gatire carnea isi pastreaza toate sucurile in interior si devine foarte frageda si zemoasa. 

usurinta cu care mesterul bucatar a facut un risotto cu pesto pentru toti invitatii dovedeste practica multa in bucatarie si experienta mare cu "multimile". nu stiu cati chefi ar fi scos-o la capat. 

pe langa mesele cu fructe, tiramisu si alte spume-negustate-de-mine cu care gazdele ne-au intampinat inca de cand am venit, 

bucatarul a tinut sa ne demonstreze cam ce se poate face folosind tehnicile bucatariei moleculare. in mai putin de zece de minute folosind azot lichid a facut o spectaculoasa inghetata cu curry, un sorbet de capsuni cu..... ntzz, n-ai ghicit : ardei iute precum si o inghetata cu fructul pasiunii si mango toate asortate cu carpacio de ananas gatit in prealabil cum altfel decat sous vide cu scortisoara si vanilie.

din cauza temperaturii extrem de scazute a azotului lichid, inghetarea se face extrem de rapid astfel incat moleculele de apa nu au timp sa cristalizeze in cristale de gheata formand o inghetata foarte cremoasa si fina. 

 

cu alte cuvinte gasiti povestea descrisa si de antonina cu care mi-a facut placere sa ma revad. mica elvetie, terasa, bucatarie moleculara, jakob hausmann, mancare deosebita, experiente noi, lume buna sunt motivele pentru care ma veti vedea in curand intr-o noua vizita la restaurantul din constantin sandu aldea nr. 64.

tartar de ton si somon

e gata in cinci minute, necesita putine ingrediente. e versatil. poate fi si un antreu special dar si o cina usoara. merge de minune cu un pahar de vin alb sec. mai trebuie sa adaug ceva? 

vei obtine un tartar foarte bun cu cat ingredientele sunt de calitate si proaspete. sa le luam pe rand.

ton proaspat. in bucuresti il gasesti aproape sigur la metro baneasa,  in piata obor, carrefour si din cand in cand si pe la real. alege-l intotdeauna pe cel cu o culoare rosu aprins. daca bate in grena inchis nu-l lua. 

somon proaspat.  se gaseste mai pe la toate raioanele de peste din hipermarket si chiar prin multe piete. e proaspat daca are carnea ferma. cand e mai vechi tinde sa se flescaiasca si sa se desprinda pe fibre. pentru tartar, cumpara file de somon fara oase. 

ierburi aromatice. patrunjel si chives. chives sau cippolina e un fel de minipraz care aduce o aroma de ceapa dar mai fina. deobicei se gaseste la metro.  daca nu gasesti, poti sa inlocuiesti cu salota tocata foarte fin.

sare de mare. gasesti in orice hipermarket. daca esti pretentios asa ca mine vei vrea sa folosesti fleur du sel.

zeama de lamaie proaspat stoarsa. nimic de comentat :)

somonul are o carne mai grasa, tonul mai slaba insa mixul dintre cele doua e perfect. chives si patrujel tocat marunt pentru aroma iar zeama de lamaie ca sa  il "coaca" si sa ii dea aciditatea de care are nevoie. nu te sfii sa pui sare, pestelui ii sta bine sarat. 

pana prajesti cateva felii de paine, da totul la frigider, timp de 5 minute. unge feliile de paine cu cel mai bun ulei de masline extravirgin pe care il ai. 

e imperios necesar sa ai un sauvignon blanc cat se poate de sec, bine racit  si cu aciditate buna ca sa mearga tartarul mai bine ;)

pofta buna. 

ingrediente: 

pentru 2 persoane. timp de preparare: 5 minute

- 300 gr de ton proaspat

- 300 gr de somon proaspat

- o legatura de patrunjel

- cateva fire de chives

- zeama de la o lamaie medie

- sare de mare

tartar de ton si somon

- taie tonul in felii subtiri de jumatate de cm si toaca-l cubulete mici-mici

- scoate pielita de la somon cu un cutit de filetat apoi taie-l ca pe ton. eu folosesc un yanagiba.

- toaca ierburile marunt. amesteca totul impreuna cu zeama de lamaie si sareaza dupa gust. 

- lasa-l la frigider 5 minute, cat sa actioneze zeama de lamaie asupra pestelui.

degustare de stirbey @ ginger

desi rezolutia mea de a "degusta" vin numai in weekend era in picioare de mai bine de trei saptamani, am cedat destul de usor(dohh!) tentatiei lansate de mihnea, de a trece in revista mare parte a vinurilor facute la stirbey . 

ne-au ghidat pasii printre paharele de vin chiar oenologul oliver bauer impreuna cu sotia sa raluca, niste oameni minunati cu dragoste de meserie si pasiune patimasa, as zice, pentru ceea ce fac. printre invitati mi-a facut placere sa-i intalnesc sau sa-i revad pe alin, razvan, mona, mihai vasile, mihai oprea, nicusor, si andrei. multumesc  mihai oprea pentru poze.

seara a inceput cu o comparatie sauvignon blanc 2010 vs 2005 vs sauvignon blanc vitis vetus 2008. ni s-a explicat  ca sb vitis vetus se face numai in anii favorabili dintr-o anumit areal,  cu vita mai batrana,  insa mie mi-a placut sb-ul simplu din 2010 care m-a impresionat prin prospetimea de care a dat dovada si prin tipicitatea de manual a unui sb foarte bine facut. 

aventurile mele cu sb-uri de 5-6 ani se terminau deobicei cu referire la morti, cruci si biserici asa ca mare mi-a fost mirarea sa regasesc un vin echilibrat in varinata de 2005. s-a prezentat fara atributele tipice de sb insa dupa vreo ora s-a deschis frumos si mi-a schimbat impresia despre sb si invechire.

mi-a placut si roze 2011, obtinut din cabernet sauvignon, la 13.3% alcool. chiar daca e inca tanar si nelinistit si are o usoara asprime pe care o pun pe seama neinfratirii alcoolului cu corpul vinului sunt convins ca are un viitor frumos. caracterul barbatesc e sustinut si de culoarea ce bate in purpuriu, mult mai aprinsa decat celebra  culoare foaie de ceapa a rozeului frantuzesc.

se pare ca roze este si vinul de masa al familiei bauer, motiv pentru care oliver a marturisit ca sta cu inima cat un purice pana cand sotia nu-i da avizul pozitiv pentru rozeul productiei in curs. 

seara a continuat cu rosiile unde am pus cap la cap novac 2009 cu negru de dragasani 2009; merlot 2004 cu 2008 precum si cabernet sauvignon 2003 cu 2008.

remarc novacul 2009, merlot 2004 si cs 2008. novac si negru de dragasani in varianta stirbei imi erau necunoscute. novacul mi s-a parut mai aproape de gustul meu. culoarea bate inspre violet nasul e usor fructat, tanini sunt moi si se termina cu o nota de ciocolata sau cafea bine prajita. 

ar mai fi multe de spus despre vinuri insa spre deosebire de mihai care si-a pierdut caietul cu notite eu mi-am pierdut mintile si simturile de foame si de de prea mult vin. 

ne-am adus aminte ca restaurantul ginger este chiar un restaurant, si unul de soi dupa cum aveam sa descopar. am acompaniat vinurilor rosii un foie gras cu sos de fructe de padure si usturoi confiat precum si un piept de rata la gratar cu sos de branzeturi cartof copt si legume la tigaie pe care din motive de merlot 2004 si de lumina n-am mai apucat sa le si pozez. 

daca vrei sa afli mai multe despre stirbei si vinurile lor arunca un ochi si aici:  stirbey.

bloggers' night out @ the london street bakery

florin, monica, ana, mazi, lavinia, ana si catalina @bloggers' night out @the london street bakery. minus smaranda.

gazda: rachel sargent, chef reprofilat, cu pedigree de banker londonez.

vin alb, vin rosu: faurar.

paine cu sourdough, cu malai, cu seminte. o minune pentru care as veni in fuga din rahova pana in sisesti(i might do that btw :))) )

ulei de masline cu si fara zatar

pe jos, cateva dare de interjectii. am cules un "cea mai buna paine din bucuresti" si am bagat-o in buzunar.

pate de pui cu crusta de unt. bun, mai ales cu ciresele de la terrina de rata.

terrina de rata, porc si ficat de pasare, cu cirese murate si unt - cel mai bun aperitiv din ce-am incercat noi.

placinte de macrou afumat cu sos de hrean. bune, sarate, cer shpritz.

quiche cu legume si branza de capra. f bun, vi-l recomand. remarc aluatul usor sfarmicios de la quiche.

risotto cu sfecla si branza de capra. cremos cu gust puternic-placut de branza de capra domolit de un strop de..... n-ai ghicit: martini! preferatul serii printre meseni. reteta ne-a fost promisa pe blogul doamnei bucatar cat de curand.

placinta de carne de vita cu guiness. nu beau bere dupa vin, l-am sarit.

desert n-am vrut sa luam dar..... ai ghicit, am luat. pe diversitate, sa fie.

tarta cu migdale, sherry, dulceata de visine si inghetata de vanilie.

 sorbet de rodie. foarte racoritor.
 

tiramisu cu portocale caramelizate si amaretto

totul a fost stropit cu vin si o conversatie incantatoare cu o real lady chef care vrea sa foloseasca numai produse autohtone romanesti. grea misie in ziua de azi cand salata vine ambalata in punga din thailanda iar ceapa stie olandeza. 

spre final am invatat de la rachel "how to drink a proper tea".  una la mana este ceaiul, tare aromat si frumos mirositor. a doua la mana este  metoda: ceaiul se pune in ceainic si se lasa la infuzat, 

pui strop de lapte in cana iar apoi torni ceaiul. un englez adevarat n-ar pune zahar asa ca nici eu n-am pus. va marturisesc ca mi-a placut.

daca te duci la the london street bakery.... reformulez: trebuie sa te duci la the london street bakery sa incerci painea. trebuie sa mai stii ca meniul se schimba saptamanal si ca-l poti verifica pe site. fac si catering pentru pranz si sunt mari specialisti in produse de patiserie si cofetarie la comanda. poti vedea cate ceva la ana. 

foarte important: inauntru nu se fumeaza. o daaaa, exista si asa ceva! 

the london street bakery , str. 42 petre aurelian, complex green lake residence, bucuresti

telefon: +4021 380 39 99

sparanghel la gratar

asa imi place cel mai mult sparanghelul. tras la gratarul fierbinte cateva minute, cu niste paine prajita,  "poached eggs"(cum naiba spui asta in romana? ou fiert fara coaja?), condimentat cu sare, piper si stropit cu ulei de masline extravirgin. ideal ar fi sa ai si un pahar de riesling alb, sec, racit corespunzator. pofta buna.

babich marlborough sauvignon blanc 2011

un sauvignon blanc din noua zeelanda, marlborough, cea mai buna zona pentru sauvignon blanc, dupa parerea multor specialisti. se spune ca sb-urile obtinute aici beneficiaza atat de un carcter fructat cat si de o aciditate buna, fapt ce a ridicat foarte mult vanzarile vinurilor neo-zeelandeze in ultimii 30 de ani. 

exemplarul de fata confirma aceasta poveste de succes. e un vin minunat, proaspat, usor de baut.  nasul e foarte frucatat, cu note de mar, para, mango si pepene galben. in gura iti dezvaluie o aciditate buna si finish mediu, usor mineral. de curiozitate am cautat cotatiile publicatiilor internationale si primeste in medie 86-87 de puncte cam in toate. ba mai mult a primit recent o meadalie pentru cel mai bun vin apreciat prin filtrul calitate/pret. eu l-am cumparat cu cca 10 euro de la metro ruse insa in romania nu l-am vazut.

nu pot sa nu remarc si sa admir spiritul practic al lumii noi care foloseste dopul sigur de tabla in detrimentul plutei.

babich[babici]