berndorf santoku, cutit de paine, cutitul bucatarului si cutit de legume.

berndorf, e o firma austriaca care fabrica in principal tacamuri de masa si in secundar cutite. sunt cutitele cu cel mai bun raport calitate/pret din panoplia mea de cutite. le am de mai bine de 6 luni si pot sa va spun ca sunt facute din otel de calitate, zdravene, cu o greutate buna si maner ergonomic. 

taie foarte bine si nu necesita ascutire frecventa. nu se pateaza usor de la apa. insa cel mai tare atu al lor este pretul. practic sunt cutite din clasa celor de 70-100 de euro la un pret de 20 de euro(15 euro la reducere in outlet-ul din parndorf).

citeste in continuare

rose escolha arca nova 2009

pentru ca nu stiam foarte multe despre vinho verde si istoria lui, am facut ceva research pe internet si am aflat multe lucruri interesante. 

vinho verde nu este numai un vin ci este si o regiune cu denumire de origine controlata din nordul portugaliei (minho) impartita in noua subregiuni viticole: balão, lima, cávado, ave, sousa, basto, paiva, amarante si monção. verdele din denumire nu face referire la culoare ci la faptul ca se vrea un vin tanar, proaspat cu alcoolul jos, de pe la 8.5% la 11%. fara a se pozitiona ca vinuri complexe, vinho verde se vinifica atat in alb cat si in rosu sau roze, dar cele mai faimoase sunt cele albe. conform standardelor romanesti ar fi incadrat la vin petiant pentru ca are co2 la o presiune mai mica de un bar.

vinul aici de fata l-am cumaparat de la magazinul cu produse portugheze gala impreuna cu varianta lui alba, pe care o mai degustasem si cu alta ocazie. 

cum amandoua vinurile erau din 2009, nu aveam asteptari foarte mari de la ele, acum in 2011, tinanad cont ca recomandarea de consum e pana intr-un an. varianta alba mi s-a parut in faza de declin cu note puternice de drojdii, lipsit de prospetime. rose-ul in schimb nu si-a pierdut de tot viata. mai avea in el o nota de proaspat, de fresh cu accente de capsuna. tare mult mi-as fi dorit sa-l intalnesc in primele lui luni de viata. amandoua vinurile aveau acelasi pret: 25 de lei. 

arca nova

hachis parmentier sau povestea farmacistului si a cartofului

hachis parmentier este denumirea simandicoasa a unui fel de mancare popular, raspandit in toata lumea sub denumiri diferite: musaca, cottage pie, shepherd's pie, cowboy pie, pastel de carne etc. si consta in straturi de cartofi si carne. cartofii pot fi zdrobiti, taiati felii, piure iar carnea deobicei este tocata. fiind la origini mancarea saracului, se foloseau bucati de carne care ramaneau dupa ce se alegeau partile mai bune.

[desi sunt cunoscuti pentru celebri french fries, francezi s-au opus cultivarii cartofului cateva sute de ani, interzicandu-l chiar prin lege pe motiv ca aduce lepra. antoine-augustin parmentier, farmacist francez din secolul 18, si-a petrecut jumatate din viata incercand sa convinga guvernul/poporul francez de calitatile cartofului. in restul europei era folosit ca mancare pentru porci cu exceptia irlandei si a prusiei. din cauza foametei prusia impunea chiar cultivarea lui sub amenintarea unei legi speciale.
 

parmentier a reusit sa convinaga facultatea de medicina din paris sa declare cartoful ca potrivit consumului uman, folosindul pentru a combate dizenteria. pentru a-l impune populatiei s-a folosit de o stratagema de marketing: a cultivat 20 de hectare cu cartofi la marginea parisului pe care le pazea in timpul zilei cu forta armata. asta a atras extrem de mult atentia localnicilor. noaptea parmentier slabea sau elimina garda iar taranii navaleau sa-si ia partea din "valoroasa" cultura si sa o cultive si ei. in cinstea farmacistului, orice fel de mancare care contine cuvantul parmentier este cu cartofi(in special piure sau  fierti).]

citeste in continuare

quiche cu sparanghel si cartofi

quiche e denumirea frantuzeasca a unei tarte dintr-o singura foaie de aluat,  coapta in cuptor, si care contine oua, lapte/smantana. plecand de la aceasta baza, quiche-ul se poate customiza dupa dorinta si imaginatia fiecaruia adaugand carne, peste, legume, fructe etc.

citeste in continuare

18 lounge by embassy

are o vedere unica a Bucurestiului din inaltul celor 18 etaje ale turnului city gate south din piata presei libere. macar de curiozitate si tot trebuie sa ajungi la restaurantul celor din grupul the embassy. 

auzisem de ceva vreme de el si, marturisesc, ca privelistea a fost cea care m-a atras. am fost prima oara la pranz, in timpul saptamanii. de luni pana vineri restaurantul serveste doar bussines lunch cu pret fix 20 de lei, pe stilul impinge-tava. era plin de angajatii din cladire si cu greu am gasit o masa libera. cateva antreuri, cateva supe si cateva feluri principale, nimic fancy, insa la un pret mai mult decat corect(probabil cel mai mic pret in zona). seara si in weekend restaurantul revine la meniul a la carte. 

citeste in continuare

aioli si salsa de tomate cu usturoi

fata de data trecuta am imbunatatit putin reteta de la aioli. in loc de smantana lichida am pus vreo doua linguri de mascarpone si putina apa minerala. a fost asa de bun incat s-a mancat mai mult de jumatate cu paine prajita proaspat. ca sa te bucuri cum trebuie de aioli trebuie sa bei neaparat si ceva acidulat alaturi: un pahar de frizzante/spritz/apa minerala. uhaaaa. 

citeste in continuare

terra romana milenium 2010

cupaj de sauvignon blanc, riesling si chardonnay din 2010. un vin frumos care arunca in fata flori de vara si pepene galben. 

e proaspat, jucaus cu aciditate buna, sustinuta pana la final si de notele de citrice si iarba. concentratia alcoolica de 12.8% sustine bine corpul vinului. 

un vin frumos, de recomandat prietenilor.

mostra primita de la producator - 35 de lei la magazinele online.