joi, 19 aprilie 2018

Say whaat? Pavlova la gratar? Ce vrajitorie mai e si asta?






De curand am facut upgrade la gratar. Am trecut la Dual Chef de la Outdorchef



Gratar pe balcon? Du-te ba esti nebun! Nu se face asa ceva. Miroase in tot cartierul. 
Di tze nu se fatze? Ba se fatze, la noi in Atena totzi au gratar si faci kokoretzi si miel, ete na…
Pai si daca stai la casa nu miroase in tot cartierul?
Che dice tu? Griglia? Non c'e posibile!! E troppo per il balcone. Non siamo barbari!
Pardon, Insalah. Gratar bun pe balcon estem. Kebap facem seara, nu asa? Aferim. La Turcia toate bloc au gratar bre. 
Was? Den Grill pe balkon! Verboten! Nicht, nicht Grill! 

Crescut pe scara blocului din Fetesti, cand veneam de la scoala stiam clar ca la Ovezea e peste prajit, la Turliu miroase a tocana, la Ureche e varza a la Cluj, la Panait e fasole cu ciolan si la mine pui la ciaun cu usturoi si piure – preferatul meu pana in clasa a 8-a. So, e moral sa miroasa a mancare pe scara, pe geam sau in balcon? Aici nu e ca la zgomot: prea multi decibeli, uite o amenda. Cand e prea mult miros? Exista amenda pentru miros? 

Nu stiu sa va spun insa cand m-am mutat in blocul cel nou, la ultimul etaj, mi-am luat gratarul imediat dupa ce am cumparat patul din dormitor. Atat aveam: bucatarie mobilata, pat si un gratar – in rest casa era goala. Iarna-vara, 80% din timp gatesc numai pe gratar. 

Prima dilema a doritorului-curajos-de-gratar-pe-balcon este de care sa-si ia? Pe carbuni e jale. Funingine, jar, se curata greu, se aprinde greu – nu merita. Electric sau pe gaz sunt variantele viabile pentru un balcon. Pe gaz insa mi se pare ca gustul e mai bun. Plus ca poti sa si afumi. 

Astuia nou de care va ziceam, ii zice Dual Chef 315 pentru ca spre are un separator care imparte gratarul in doua zone astfel incat sa poti gati simultan cu 2 temperaturi. Cum ar fi, poti sa faci ceva low and slow intr-o parte si alaturi sa parlesti la temperatura mare un steak de vita.
Aaaa, plus ca are leduri la butoane! Leduri rosii, lumineaza seara frumos. Cred ca sunt cu ceva senzor, cand ma apropii de gratar se aprind si arata foarte high tech asa J

Par example zilele trecute pe cand testam ce se poate face cu gratarul si cat de bune e el in comparatie cu cel vechi, consoarta s-a apucat de o Pavlova la gratar. 

Say whaat? Pavlova la gratar? Ce vrajitorie mai e si asta? 
Da, o Pavlova! Hai ca nu-i asa greu. Uite aici reteta de Pavlova



Ne chinuiam de cativa ani sa facem una la cuptor dar ca un facut, nu iesea niciodata grozav. Pe gratar a iesit din prima incercare perfect! Am incis gratarul la 180 de grade apoi am oprit arzatorul din mijoc si le-am lasat pe cele de pe margine pana am nimerit temperatura de 150 de grade. Apoi am pus Pavlova pe mijloc folosind o folie de silicon si o farfurie rezistenta la temperatura. 



Practic Pavlova se gateste indirect, la fel ca intr-un cuptor. Peretii grosi ai gratarului si capacul sanatos au asigurat temperatura constanta vreme de vreo doua ore. Singurul neajuns e ca nu ai geam ca la cuptor si din cand in cand trebuie sa ridici capacul sa verifici stadiul de coacere. Avantajul e ca de cate ori deschizi capacul se aprind ledurile rosii  ­čśŐ­čśŐ­čśŐ



Foarte versatil gratarul, nu? Tu ce parere ai: l-ai pune pe balcon? 

mar╚Ťi, 27 martie 2018

cu un picior in Umbria si unul in Toscana, faza 1 - Perugia.

decizia am luat-o rapid, biletele de wizz erau atragator de ieftine, weekendul ala de februarie nu prevestea nimic acasa in afara de binging pe netflix si multe poze cu inele, lalele si sf. valentin asa ca din doua clickuri tac-pac am pus-o de un weekend break la Perugia. 

search Perugia, click drepta, wiki, 160.000 de locuitori, fosta resedinta papala, istorie, catedrale, papa bun. bun zic, insa pentru niste turisti cu adhd cum suntem noi nu merge 3 zile in acelasi oras. search din nou Perugia, Umbria e regiunea, wiki, food of Umbria, variante mii.

e timpul pentru un telefon la Ioana de la vacantaintoscana.ro ,  wiki-ul meu personal cand vine vorba de Italia. am mai pus pe lista: Orvietto, Todi, Spoleto, Assisi, Montefalco. o nimica toata ne invartim cu masina intr-un cerc de 200 de km. mai pun de la mine un Valdichiana pentru un outlet si o vita chianina plus un Montepulciano pentru aerul curat. gluma-gluma cine dracu ma crede, asa e pt vinul ala rosu de merge cu vita aia la gratar. 

machineta rezervata online, geanta mica de mana, hai la aeroport. nefacut check in online - nu mergea app-ul pe telefon, pac 70 - de euro amenda de la wizz. scumpa nene hartia la aeroport, 70 de euro o coala pe care scria ca avem bifa check-in facut cu care ne-am dus din nou la ghiseul wizz sa ne faca boarding pass. un fel de taxa pe fraieri aplicata de low costuri care explica cumva ca daca o faci online scutesti timpul angajatilor si cumva toata treaba merge mai ieftin. vrajeala de camatari, ca oricum chiar daca ai boarding pass-ul facut pe telefon din app tot treci pe la madama la ghiseu sa predai bagajul. madama e platita carevasazica sa stea acolo si sa preia bagajele si sa te inregistreze in calculatoare deci ar putea sa faca mintenas si un boarding pass. frustrarea era si mai mare pen'ca am primit taxa de fraier din cauza ca nu le mergea lor aplicatia. acum cand scriu randurile astea vreau sa aplaud corectitudinea celor de la wizz carora le-am trimis print screen cu bubele din app si mi-au returnat taxa de fraier inapoi. morala povestii e sa faci printscreen daca vrei sa-ti iei un vin din ala bun de la Montepulciano. 

aeroportul din Perugia e cat un megaimage mediu cu 6 case de marcat si doar una deschisa. se benocla un tipicar la buletine de zici ca citea din Dante. ba chiar le intorcea si pe spate sa vada cine ce abtibilduri si-a mai lipit si daca ai votat la ultimele alegeri cu psd. la coada am aflat de la cei 169 de romani ce veneau acasa ca e ultima luna pentru cursa directa wizz si ca din martie vor renunta la zbor. pacat, va fi mai greu de ajuns in Umbria direct de la Bucuresti. 

la hertz totul a mers brici, am rezervat un fiat 500 dar am primit un panda nou-nout, cutie automata, de-abia venit de la Roma. precum copilul care a gasit o balega in curte de craciun si a plecat sarind intr-un picior strigand: am primit un poneeei, am primit un poneeeeiiii, asa am plecat si noi la drum. 



fiaturile astea au o tehnologie nemaivazuta la cutia lor automata. daca stai in panta fara sa accelerezi masina o ia inapoi. senzatie! adevarul e ca devine folositor cand vrei sa intorci din trei miscari ca nu mai bagi in marsarier, o lasi frumos sa alunece la vale cu spatele si cand iti vine bine tzusti accelerezi si masina o ia inainte. va spun, tehnologie ultimul racnet preluata probabil din formula 1. 

de la aeroport la Perugia ai timp de-un croissant. orasul e cocotat pe-un deal, motiv penrtu care e cu atat mai spectaculos. am io o teorie cum ca orasele in panta arata mult mai bine decat cele flat pentru simpul motiv ca ai o persepectiva misto vazandu-le de sus. pentru exemplificare: 


orasul vechi e cocotat pe-un deal. sus gasesti celebra universitate din Perugia infiintata de Papa Clement al V-lea in 1308, pe vremea cand in Dante se apuca sa scrie Infernul iar noi ciopleam sageti si rostogoleam bolovani la Posada. cu gatul uscat de atata istorie am dat buzna intr-o mica retea de fast-food local, alternativa studentului umbrian la shaorma, Testone

baietii astia fac niste lipioantze uriase coapte in cenusa - din nspe tipuri de faina: din grau triticum, fara gluten, cu gluten, din grau cu trei spice, cu doua spice, fara grau, fara spice, fara apa, fara drojdie si fara maia . clar, putin mai multe optiuni decat la shaorma de la dristor numai la alesul lipiei. 

daca te pune dracu' sa o iei la pas prin menu sa vezi cate combinatii de n luate cate k ai la umpluturi e posibil sa inchida baietii sandramaua pana te hotarasti. am cerut repede un vin alb la pahar - n'a fost ce trebuie si o bere artigianale - a fost ce trebuie, si-am pus degetul pe principiul ini-mini-ini-mo pe meniu. 



mie mi-a cazut ceva cu rucola si stracchino si Corinei cea cu mortadella. a iei a fost mai buna, mortadella era dementiala. si usa  culisanta a carciumii, cu celula foto, era tot dementiala sau dementa, nu mi-e foarte clar, pentru ca se deschidea de cate ori muscam din testone sau sorbeam o gura de bere. a trebuit sa infulecam rapid si s-o stergem ca altfel plecam cu rinichii la pachet pe pat de gheata. 

cu foamea astamparata am putut sa admiram mai in tihna superbul centru vechi al Perugiei. este de-a dreptul impresionant cum o civilizatie poate lasa atat de multe lucruri in urma in comparatie cu altele.  


cele 8 grade de februarie nu speriau studentimea perugiana care se instalase confortabil pe scari si pe borduri, imediat ce s-a lasat amurgul. am considerat un act de curaj nu faptul ca stateau cu fundul pe  bordura rece ci faptul ca turnau bericica in ei, fie ea si artigianale.


am lasat studentii cu marmura rece si am intrat frumos la un restaurant cool-minimalist, total atipic Italiei care ne aparea prin cautari ca fiind cu bucataria a mai fina din oras. am apreciat calduraaaaa si grappaaa din deschidere care mi-a rearanjat rinichii paraleli cu coloana vertebrala.


de la prima gresie pe care ne-au adus-o am zis da, am nimerit bine:  Tartare di Fassona, salsa di panzanella, sedano e uovo croccante/liquido.




au continuat sa confirme cu : Battuta di gamberi, maionese al mango, polvere di bruschetta e zucca marinata, Coscio di anatra arrosto, insalata di visciole, crema di sedano rapa e arancia.





la care am considerat imperios necesar un muller thurgau de la Franz Haas, alunecacios pe gat si dadator de bucurie, stare de bine si de boala porcului - boala care zice ca dupa masa orice porc tre sa doarma o tzara. 

cat am sorbit un espresso si ne-am dedat la un lava cake cu cacao 999.999%, amara ca fierea de bancher cand inchizi contul la banca, auzeam de la masa de alaturi clinchet vesele de pahare, voie buna si dopuri de champagne Cristal care pocneau mai ceva ca petardele lu' marean la vanghelion. 

chelnerii erau lapte si miere, chelneritele tot un zambet, Cristalurile curgeau. domnii si doamnele erau judecatorii si procurorii din oras si se intalnisera sa sarbatoreasca cum se cuvine pe valentin, sfantul si ocrotitorul indragostitilor de pretutindeni. discutau abititir dspre ultimele cazuri si radeau fin, amestecand zelos bulele din pahare. unuia dintre ei i se spunea probabil arancia, uneia doamna de fier, unul dintre ei probabil avea un device de inregistrare iar un student de pe bordura din fata restaurantului era probabil investigator la un site online de dezvaluiri.  o tempora o mores!