berndorf santoku, cutit de paine, cutitul bucatarului si cutit de legume.

berndorf, e o firma austriaca care fabrica in principal tacamuri de masa si in secundar cutite. sunt cutitele cu cel mai bun raport calitate/pret din panoplia mea de cutite. le am de mai bine de 6 luni si pot sa va spun ca sunt facute din otel de calitate, zdravene, cu o greutate buna si maner ergonomic. 

taie foarte bine si nu necesita ascutire frecventa. nu se pateaza usor de la apa. insa cel mai tare atu al lor este pretul. practic sunt cutite din clasa celor de 70-100 de euro la un pret de 20 de euro(15 euro la reducere in outlet-ul din parndorf).

citeste in continuare

rose escolha arca nova 2009

pentru ca nu stiam foarte multe despre vinho verde si istoria lui, am facut ceva research pe internet si am aflat multe lucruri interesante. 

vinho verde nu este numai un vin ci este si o regiune cu denumire de origine controlata din nordul portugaliei (minho) impartita in noua subregiuni viticole: balão, lima, cávado, ave, sousa, basto, paiva, amarante si monção. verdele din denumire nu face referire la culoare ci la faptul ca se vrea un vin tanar, proaspat cu alcoolul jos, de pe la 8.5% la 11%. fara a se pozitiona ca vinuri complexe, vinho verde se vinifica atat in alb cat si in rosu sau roze, dar cele mai faimoase sunt cele albe. conform standardelor romanesti ar fi incadrat la vin petiant pentru ca are co2 la o presiune mai mica de un bar.

vinul aici de fata l-am cumaparat de la magazinul cu produse portugheze gala impreuna cu varianta lui alba, pe care o mai degustasem si cu alta ocazie. 

cum amandoua vinurile erau din 2009, nu aveam asteptari foarte mari de la ele, acum in 2011, tinanad cont ca recomandarea de consum e pana intr-un an. varianta alba mi s-a parut in faza de declin cu note puternice de drojdii, lipsit de prospetime. rose-ul in schimb nu si-a pierdut de tot viata. mai avea in el o nota de proaspat, de fresh cu accente de capsuna. tare mult mi-as fi dorit sa-l intalnesc in primele lui luni de viata. amandoua vinurile aveau acelasi pret: 25 de lei. 

arca nova

hachis parmentier sau povestea farmacistului si a cartofului

hachis parmentier este denumirea simandicoasa a unui fel de mancare popular, raspandit in toata lumea sub denumiri diferite: musaca, cottage pie, shepherd's pie, cowboy pie, pastel de carne etc. si consta in straturi de cartofi si carne. cartofii pot fi zdrobiti, taiati felii, piure iar carnea deobicei este tocata. fiind la origini mancarea saracului, se foloseau bucati de carne care ramaneau dupa ce se alegeau partile mai bune.

[desi sunt cunoscuti pentru celebri french fries, francezi s-au opus cultivarii cartofului cateva sute de ani, interzicandu-l chiar prin lege pe motiv ca aduce lepra. antoine-augustin parmentier, farmacist francez din secolul 18, si-a petrecut jumatate din viata incercand sa convinga guvernul/poporul francez de calitatile cartofului. in restul europei era folosit ca mancare pentru porci cu exceptia irlandei si a prusiei. din cauza foametei prusia impunea chiar cultivarea lui sub amenintarea unei legi speciale.
 

parmentier a reusit sa convinaga facultatea de medicina din paris sa declare cartoful ca potrivit consumului uman, folosindul pentru a combate dizenteria. pentru a-l impune populatiei s-a folosit de o stratagema de marketing: a cultivat 20 de hectare cu cartofi la marginea parisului pe care le pazea in timpul zilei cu forta armata. asta a atras extrem de mult atentia localnicilor. noaptea parmentier slabea sau elimina garda iar taranii navaleau sa-si ia partea din "valoroasa" cultura si sa o cultive si ei. in cinstea farmacistului, orice fel de mancare care contine cuvantul parmentier este cu cartofi(in special piure sau  fierti).]

citeste in continuare

quiche cu sparanghel si cartofi

quiche e denumirea frantuzeasca a unei tarte dintr-o singura foaie de aluat,  coapta in cuptor, si care contine oua, lapte/smantana. plecand de la aceasta baza, quiche-ul se poate customiza dupa dorinta si imaginatia fiecaruia adaugand carne, peste, legume, fructe etc.

citeste in continuare

18 lounge by embassy

are o vedere unica a Bucurestiului din inaltul celor 18 etaje ale turnului city gate south din piata presei libere. macar de curiozitate si tot trebuie sa ajungi la restaurantul celor din grupul the embassy. 

auzisem de ceva vreme de el si, marturisesc, ca privelistea a fost cea care m-a atras. am fost prima oara la pranz, in timpul saptamanii. de luni pana vineri restaurantul serveste doar bussines lunch cu pret fix 20 de lei, pe stilul impinge-tava. era plin de angajatii din cladire si cu greu am gasit o masa libera. cateva antreuri, cateva supe si cateva feluri principale, nimic fancy, insa la un pret mai mult decat corect(probabil cel mai mic pret in zona). seara si in weekend restaurantul revine la meniul a la carte. 

citeste in continuare

aioli si salsa de tomate cu usturoi

fata de data trecuta am imbunatatit putin reteta de la aioli. in loc de smantana lichida am pus vreo doua linguri de mascarpone si putina apa minerala. a fost asa de bun incat s-a mancat mai mult de jumatate cu paine prajita proaspat. ca sa te bucuri cum trebuie de aioli trebuie sa bei neaparat si ceva acidulat alaturi: un pahar de frizzante/spritz/apa minerala. uhaaaa. 

citeste in continuare

terra romana milenium 2010

cupaj de sauvignon blanc, riesling si chardonnay din 2010. un vin frumos care arunca in fata flori de vara si pepene galben. 

e proaspat, jucaus cu aciditate buna, sustinuta pana la final si de notele de citrice si iarba. concentratia alcoolica de 12.8% sustine bine corpul vinului. 

un vin frumos, de recomandat prietenilor.

mostra primita de la producator - 35 de lei la magazinele online.

capsune in crusta de ciocolata

cu un pahar bine racit de prosecco brut sunt o gustare perfecta pentru o duminica dupa amiaza lenesa, pe canapea, la un film bun. enjoy!

citeste in continuare

mini tarte cu rosii, gorgonzola, brie si camembert

un mic dejun rasfatat de weekend. iti va umple casa de arome de paine si branza la cuptor. daca iti spun ca dureaza doar 20 de minute poate fii o idee buna in weekendul asta ploios. 

citeste in continuare

pastrav la gratar cu cartof, spanac si usturoi

o combinatie perfecta pentru cina daca are alaturi un pahar de chardonnay bine racit. imi place pastravul pentru ca are carnea moale si dulce iar cartofii cu spanac si usturoi sunt ca lautarii la nunta. si se face in maxim jumatate de ora. pofta buna. 

citeste in continuare

autumn harvest crackling

6 lei in africa de sud. un vin perlant ieftin, cu 11% alcool care vinde 10 milioane de sticle anual in africa de sud (care are 50 de milioane de locuitori). 

e un cupaj demi-dulce(cred ca are peste 24g de zahar) cu impregnare medie fara niciun fel de pretentii. daca e foarte rece nici nu deranjeaza foarte mult. cu toate ca nu-i pot atribui nicio calitate care sa-l plaseze aproape de un vin bun nici nu-i pot gasi vreun defect evident. 

amuzant e ca sticla de 0.75 litri e cunoscuta ca "the missile" in timp ce cea de 1.5 litri  e cunoscuta ca "the bomb". 

distell

oua benedict, gatite asa cum imi plac mie

poached egg sau ou fiert in apa, fara coaja, e o provocare care pare simpla dar care a pus la treaba imaginatia multor bucatari cu scopul clar de a scapa de uleiul prajit. oul spart in ulei fierbinte va ramane compact intrucat uleiul are o densitate mai mare decat albusul de ou. nu acelasi lucru se intampla in apa, albusul tinzand sa se risipeasca in apa fierbinte.

gatit asa, e ingredientul principal pentru celebrele oua benedict, un mic dejun minunat si rapid. mie-mi place sa pun hribi in loc de bacon si ulei de masline si usturoi in loc de maioneza. pofta buna.

citeste in continuare

dupa un an

de la debut, constat cu placere ca flacara nu s-a stins. sunt acelasi gurmand incurabil pasionat de lucruri noi si vinuri bune. 

anul asta mi-am cumparat inca patru cutite, am degustat zeci de sticle de vin, am recomandat cateva restaurante si mi-am facut o groaza de prieteni noi.

sunt multumit.

falanghina ante hirpis

un vin corect dar, care nu impresioneaza. poate doar prin eticheta metalica si dopul inovativ al celor de la korked. vinurile imbuteliate in sticla au nevoie de un anumit aport de oxigen pentru a evolua.   acest dop promite o permeablitate controlata vinurilor care au nevoie de asa ceva. 

citeste in continuare

ulei de masline extravirgin novello

novello, asa cum probabil iti inchipui, e primul ulei de masline care se obtine in noiembrie din recolta verii. e mai proaspat, mai usor, cu un gust crud-amarui si parca usor condimentat. isi pastreaza gustul proaspat din noiembrie pana prin februarie (zic producatorii)  dar eu va garantez ca difera mult la gust fata de celelalte uleiuri din camara mea, chiar si acum, in martie.

e minunat in salate sau turnat peste paine prajita frecata cu un catel de usturoi. in romania nu l-am vazut prin magazine dar marturisesc ca nici nu l-am cautat. in italia l-am gasit la pretul de 5 euro in hypermarket (sticla de 0.75litri).

zerbetto

naschmarkt viena

daca treci prin viena si-ai vazut deja principalele obiective turistice, poti sa-ti planifici un pranz in cea mai frumoasa piata vieneza, naschmarkt. 

construita deaspura raului wien (da, ai citit bine! - raul s-a acoperit cu o platforma de beton pentru a se construi aceast piata, pentru care nu exista alta solutie tehnica) piata reprezinta un melanj de ingrediente si culturi. 

o sa gasesti tarabe cu toata bunatatile lumii impanate din loc in loc cu cafenele, restaurante, si cofetarii minunate. aici au luat nastere do-an sau naschmarkt deli, locuri reprezentative pentru gastronomia orasului. la tewa vei manca bio, la orient&occident vei gasi gastronomie turceasca si internationala iar la umar te intalnesti cu mai toate natiile de pesti cunoscuti.

navigand printre tarabe de branzeturi,

si paste facute manual, nu are cum sa nu ti se faca foame.

citeste in continuare

coda alla vaccinara

e un fel de tocana macelarului(vaccinaro - taietor de vaci) din roma, care se alegea cu quinto quarto - al cincilea sfert(coada, burta, rinichii, inima, etc.), dupa ce proprietarul lua partile bune ale vacii pe care o sacrifica. prin maiestria macelarilor au ajuns la grad de delicatese trippa alla romana(tuslama) si coda alla vaccinara.

citeste in continuare