paris, rue roquillière 51, e. dehillerin - spécialiste du matériel de cuisine depuis 1820. deschid usa, intru. eee, prietene stii senzatia aia cand intrii in sopron la tac'tu mare si nu stii un' sa te uiti mai intai? atlantida daca gaseam si n-as fi fost mai extaziat! capu' girofar, picioarele umblau singure prin magazin. uite si aici voila si colo, pardon, merci musiu, c'est tres jolie, stai sa nu daram ceva... oale si tigai de cupru, zeci de modele de cutite, site, strecuratori, facalete, palete, capace, forme de patiserie, tavi de copt, polonice, linguri, steamere stai c-am obosit.
de 200 de ani vand jmecherii de bucatarie pentru carciumari, a se citi profesionisti. magazinul e plin de turisti japonezi care bling-blitz te-au si tras in poza. oooo, oaaa julia child favorite shop! oh yeah, da-te la o parte ca am treaba. uite un cutit de taiat balene, colo sha uite-o sabie, o fi al napoleon? nuuu, e pentru taiat capul la somoni, maaama ce somoni au astia? somoni? in franta?
iote-te raftul de cutite! pai sa fie cateva sute. na belea! hai sa trec mai incolo, aha, aci' sunt tingirile, tigaile, cratitoaiele de fiert dulceatza sau pe scaraoschi, ptiu pisca-ti limba!
uite si linguroaiele cu care mesteci in dulceata, niciuna n-are pret, are cod. de ce n-are pret? ca-s mii de articole in magazin si nici tac'su lu' scaraoschi nu le tine minte. te duci frumusel la capu' raftului si te uiti in catalog dupa cod si afli pretul. c'est ne pas dificille arunca un artemis batran cu parul strans in coada mare de cal unui american cu camera de luat vederi si zeci de buzunare la geaca si pantaloni. oare ce-o face cu atatea buzunare?
trec repede de supiere si strecuratori ca astea-s mari si nu incap in geanta, oare ce-or zice pe aeroport cand m-or vedea cu niste cutitoaie si vreun polonic de un metru?! sigur nu trec in partea ailalta fara sa ma scarmene in bagaje...
uite pe randul asta si sunt si sosierele si tigaile de cupru, mda arata bine, dar scumpe frate! sa mor daca nu pun mana pe niste mustaciosi cu palarie din hargita si ii tin ostateci cu tot cu carutza pana-mi fac neshte oale de 300 de euro bucata.
uite aci e sectia le creuset. alte sute de euro. oare nu stiu oachesii sa faca si d-astea de fonta? frumoase, grele da te tin o viatza, daca nu traiesti mult.
mai cobor un nivel in pestera lui ali baba. doamne, cate sunt. imi ia o ora sa cercetez si nivelul asta. timpul zboara, ce ma fac, ce ma fac, e patru si-astia inchid la sase. m-ascund aici poate nu ma gaseste nimeni! oricum la cat e de mare nici ali baba nu mai stie sa iasa de aici...
hait, n-a c-am ajuns si la tigaile de otel. de acasa planuiam sa iau una. oooohoo da e grea. coada de metal, poti s-o bagi si-n cuptor. nici nu-i scumpa, 50 de euro. apuc de coada una din colectia c-o albina si plec uitandu-ma de sus la un cuplu de suedezi care vazandu-ma cu aerul asta de om hotarat care stie ce face, cerceteaza si ei teancul de tigai cu albina.
trec in viteza de sectorul tavi de cuptor, am deja d-astea, sar de sectiunea cu oale de ciorba, nu-ncap in valiza si urc spre suprafata. ma duc la cutite ca acolo am treaba. vreau sa tai porcul de ignat, sa reinviu traditia cu tuica fiarta si parlitu' porcului cu paie. da stiu sunt nebun ca are carne la magazin cata vrei, dar eu nu, nu vreau carne, vreau sa simt mirosul de parlit, sa jupoi io niste sorici si sa-l rontzai cu sare. uite ca de mic beam tuica, acu se explica....
la etaj, artemis are halat albastru cum avea maistrul de la atelier din scoala generala. e clar, e specialist, daca vrei ceva pe el trebuie sa-l intrebi. ma scobesc de niste franceza, care-i uscata si scofalcita, cine naiba a mai parlit ceva de cand am terminat liceul? nu merge. incerc ceva in engleza, artemis se uita peste ochelari yeees i speak un peu englais, mais quest que vous voulez? pai nene vreau sa tai porcul de ignat s-am nevoie de cutite special pentru treaba asta. cum ar fi de macelarie, de dezosat, de transat, filetat intelegi matale? nu, nu de la macelarie d-ala viu care zburda prin curte. artemis il striga in ajutor pe michel, le manager, mon dieu musiu vrea sa ia gatul la porc ai mai auzit asa ceva? oare are voie, tu ce zici michel? michel isi aranjeaza mai bine halatul si cere explicatii bulbucindu-se la mine. clientii au ramas la casa, casa e parasita, toate halatele au facut roata in jurul meu sa le zic cum se face cu porcul. un italian se inghesuie si el poate prinde ceva din zbor.
si-ncep cu legatul de picior, injunghiatul, parlitul cu paie, cum adica parilt cu paie? uite asa cu paie de grau ca sa prinda gust bun. stiu ca la voi se opareste ala nu-i sorici bun cat oi zice tu...
p-orma il speli frumos, il razui, il dai cu sare si-l acoperi cu saci ca sa se inmoaie mai bine soriciul. numaidecat il pui pe burta, ii tai capul de jur imprejur nu inainte sa-i faci o cruce crestineasca in frunte, cum mi-a zis mama, pesemne ca e doamne doamne atent si nu vrem sa-l suparam ca i-am diminuat din efectivele de porcine.
p-orma il tai pe spate de-a lungul sirei spinarii si-ncepi sa-i scoti suncile, p-orma picioarele din spate, apoi alea din fata.... eheee, asta nu-i treaba usoara. michel ridica sprancenele, a mai auzit el odata cand era copil ca s-ar fi taiat si pe la el pe langa lyon dar de vazut n-a vazut. stai ca stie si italianu ca la el in sardinia inca mai sunt care taie porci da el a plecat demult din sardinia si mai stie ca si in croatia se taie ca a vazut intr-o vacanta cand a fost la schi.
da michel, am mai taiat cu bunicul in fiecare iarna dar n-am fost eu vioara-ntai eram doar asistent. da acu'il tai io si m-ajuta tata. ajungem iar la cutite si michel ma ia parinteste dupa umeri si porunceste lu artemis s-aduca cutitele alea bune din otel carbon nu d-alea stralucitoare de turisti. adu si un masat de ascutit d-ala ieftin pentru domnul.
suedezii freamata la casa de nerabdare vor sa intrebe cat costa formele de prajituri, artemis ii expediaza din poignée la caietul cu preturi de la capatul randului. italianu lungeste gatu' sa vada de care cutite mi-a adus, poate ea si el d-astea ca si-asa avea nevoie. astea din otel carbon se pateaza daca nu le stergi, nu-s asa fatzoase ca alea din otel cu molibden, chrome si alte aliaje nobile dar nu tre sa le ascuti din juma in juma de ora ci maxim odata pe zi sau mai rar. alelalte sunt frumoase, taie la fel de bine dar tre' sa stai cu masatul toata ziua pe ele asa ca de la profesionist la profesionist michel baga mana-n foc ca astea-s de mine.
le-nfige tacticos in dopuri de sampanie sa nu-ntepe la transport le ruleaza in hartie, baga si masatul si tigaia, uite pune si-o penseta de scos oasele la fileurile de somon si face-o factura pour madolin de roumanie.
iesisem pe usa cand suedezul il intreba pe artemis in ce tara se taie porcul asa cum povestea domnul ca ar vrea si el sa viziteze.