 |
| spritz in Bologna, capitala gastronomica a zonei Emilia-Romagna |
george scrie despre vin demult. il citesc des, ii apreciez
parerile. ne cunoastem, combatem cu si
despre vin de cate ori ne intalnim. as putea spune ca suntem amici. ca orice amici, azi avem pareri diametral opuse asupra unui subiect: spritzul. si cum altfel sa le rezolvam mai bine decat tragand condeiele din teaca si trecand la atac :)
george, ne spune-n articolul lui pe care il puteti citi aici
cum ca spritzul e o orbila mezalianta iar a pune apa-n vin e o blasfemie. exemplele
lui curg, insirand pe atza motivele pentru care oamenii educati n-ar trebui sa
se dedea la asa obiceiuri vulgare.
merge si mai adanc si atribuie existentei acestui obicei barbar vinului prost si cu rest
de zahar din perioada interbelica, perioada in care vulgul bea cu spor orice fel
de vin – crud, prost, acru, sau sirop – cu apa minerala sau sifon ca sa-i ascunda
defectele. mai apare o paralela usor deplasata cu sangria si asta pentru ca sangria nu-i spritz,
e un cocktail.
pentru a intari argumentatia, george ii vira in combinatie
pe pastorel si pe i.c.teodorescu care combat cu aplomb obiceiul prost al
taranului roman, al vulgului de-a pune apa-n vin.
in urma articolului, e clar ca buna ziua ca trebuie sa bei
numai vin fara apa (si eventual numai sec) sau sa nu bei deloc cand e cald afara ca intinzi
copita.
ei bine vezi, pentru mine, generalizarile si incadrarile in
niste tipare stabilite de unii, fie ei si scriitori celebri, betivi sau nu, imi
pica prost la lingurica. de ce trebuie sa beau eu ce-mi spui tu? stii tu ce-mi
place mie?
eu beau spritz pentru ca e bun si-mi place. in lisabona am
baut cel mai bun spritz la o carciuma care il facea cu un dozator de bere, la milano il gasesti in orice pizzeria, la viena oamenii au prostul obicei de a
bea spritz. la cannes sau la nisa gasesti spritz la orice taverna. In budapesta
spritul e o institutie. in darmstadt de zilele orasului am baut un spritz extraordinar. la madrid intr-un august fierbinte am pupat cu evlavie paharul aburit de
spritz. si in salonic e spritz dupa cum e de gasit si la zagreb sau la belgrad. si-am baut spritz cu prieteni, cu directori de fabrici, cu oenologi, cu
somelieri, cu proprietari de podgorii, cu scriitori, cu regizori, cu actori, cu
oameni din publicitate, cu tata sau cu tataia. tot cu ei am baut si grangeuri, ornellaia,
sassicaia, gaja, tignanello, pauillac rotschild si alte vinuri de peste 90 de
puncte sau chiar de 100 de puncte parker.
nu-mi pasa care sunt motivele pentru care se bea spritz acum
100 de ani si nici ce vinuri proaste dregeau ei cu sifon. azi ai o gramada de
vinuri seci intre 20-35 de lei numai bune de spritz. nu, n-am sa fac niciodat spritz cu vinuri lucrate, cu vinuri
scumpe insa nu o sa fac niciodata spritz cu vinuri proaste. tot timpul aleg un
vin alb, sec, cu aciditate mare pe cat se poate. prefer un gruner veltliner, un
riesling sau un sauvignon blanc.
ca beau spritz din vinuri de 5-10 euro nu ma face sa apreciez
mai putin un extraordinar shiraz australian de 700 de euro sau un super toscan
de 500 de euro. fiecare vin are momentul lui.
si daca bei spritz cand e cald nu
e un soi de proto-alcoolism ci e un mod de a bea vin intr-o tara cu trei luni de
caldura torida. si-apoi ca sa infierezi acest proto-alcoolism ar fi trebuit sa
nu fi stat cu mine la masa pana la ore mici ale diminetii dand pe calea gatului
jde pahare de vin :)
stiu ca exista pasionati care declama sus si tare ca ei nu
beau decat vin sec insa treaba asta ma lasa rece. nu esti cu nimic mai prejos
daca apreciezi un ice wine bine facut la desert, un vin de porto invechit ca
aperitiv, un pahar chihlimbariu de sauternes langa un foie gras, o cana de vin
fiert iarna sau un spritz rece vara. fiecare tip de vin are momentul lui.
nu-mi place deloc, dar deloc, retsina insa departe de mine sa le dau
calificative si sa-i inregimentez in tagma “manelistilor” doar pentru ca nu-mi
place mie ce beau ei.
ei bine taman asta acuza george in articolul lui si ma tem
ca greseste. nu ascultatul manelelor sau
spritzul te face obtuz ci ideologia cum ca tu sau tagma din care faci parte
detine adevarul absolut.
un profesor, probabil cel mai citit si mai cult om pe care l-am intalnit
vreodata, obisnuia sa bea numai spritz de vara si oricat premier cru as bea eu
in viata asta tot n-as putea sa-l incadrez in categoria "vulg", “popular” sau “non-valoare”. pentru ca nu-mi permit. pentru ca gradul de
cultura al societatii nu se masoara pe scara viciilor noastre.
