Bulgaria, tara vecina si prietena, are pe langa castraveti si ardei gras si foarte multe crame. majoritatea lor sunt de mici dimensiuni si gandite ca atractii turistice. asta inseamna ca au un restaurant si uneori si hotel si mai toate pot fi vizitate oricand. intotdeauna am ajuns asa, fara rezervare, fara nimic.
de data asta pe langa ca mi-au deschis poarta am gasit si ghid care vorbea foarte bine engleza. in comparatie, intr-o vizita in Dealul Mare numai 2 crame din vreo 8 crame incercate erau pregatite de un tur, niciuna nu avea restaurant iar hotelul nu aparea nici macar in planurile de dezvoltare.
daca cumva calatoresti pe ruta Bucuresti - Sofia treci pe langa o salba de crame: Four Friends Winery, Angelus Estate, Rossidi, Villa Terres, Bessa Valley, Zagreus Winery si Midalidare Estate.
la intamplare am ales Midalidare Estate la care se poate ajunge destul de usor pentru ca trebuie sa te abati doar vreo 14 km din autostrada Burgas Sofia. drumul e destul de ingust si cu gropi dar merita sa-ti chinui masina 10 minute. crama e ascunsa dupa niste dealuri care par desprinse din tablouri cu Toscana.
investitia apartine unui kazah care n-a avut inspiratia sa ajunga si el la Pietroasele si a nimerit unde a intarcat bulgarul iapa tocmai in satul Mogilovo.
ghidusha, o bulgaroaica mica care mieuna o engleza buna, avea un tic: arunca cate un "I mean " la fiecare inceput de propozitie. in primele zece minute n-a fost asa deranjant dar la al 276-lea I mean am inceput sa o intreb lucruri numai ca sa nu mai poata sa mai miaune vreun aimin.
crama cu aer de provence este de fapt opera unor arhitecti bulgari care au renovat niste foste grajduri si depozite intr-un mod cat se poate de minunat. cladirea centrala adaposteste un restaurant cu cca 150 de locuri. separat de crama la cateva sute de metri exista si un hotel cu spa si restaurant construit in acelasi stil si care arata incredibil de bine. puteti arunca un ochi aici: Midalidare Hotel&Spa.
nu vreau sa va plictisec cu aspectele tehnologice dar va spun ca cei de la Midalidare sunt foarte concentrati pe calitate si mai toate vinurile trec prin barricuri frantuzesti (sau cel putin asa spunea pisica noastra). pana si pe la albe le mai trag pe butoaie lucru care nu cadreaza cu filozofia mea pentru vinuri albe, dar na, fiecare cu placerile lui in viata.
vizita se termina inevitabil la wine shop, unde ghinionul nostru, tocmai li se stricase enomaticul - adica aparatul ala care tine vinul rece si pompeaza cate putin in pahar pentru degustare, fara a-l lasa sa oxideze. acestea fiind spuse mi-am asumat inca de la inceput ca vinurile vor fi usor mai calde decat in mod normal - pentru ca le baga si le scotea din frigiderul de vin de mai multe ori si nu aveau timp sa se raceasca, si usor oxidate pentru ca erau tinute pe jumatate goale cu dopori necorespunzatoare.
la albe ofereau spre degustare un riesling, un cupaj de sauvignon blanc cu semillon, un cupaj de sauvignon blanc si pinot gris, toate usor calde si usor oxidate. bine ca sunt eu destept!
la albe usor peste medie mi s-a parut sb&pg pe care l-am si luat acasa impreuna cu pinot grigio care nu era la degustare dar care pisica se jura ca e cel mai bun alb al lor.
la rose, cupajul de cabernet cu syrah era la fel de cald si iti arunca in nas alcoolul. rosiile sunt vinuri corecte dar fara sa aibe acel ceva care sa te faca sa-ti iei un bax la plecare. malbecul grand vintage insa era cu o clasa peste celelalte.
per ansamblu a fost o vizita placuta, pe care v-o recomand si voua in speranta ca-si vor repara enomaticul cat mai curand :)
cand o sa mai am timp, va mai zic de niste crame frumoase ca slava domnului am vazut multe. over and out.