joi, 13 decembrie 2018

cand viata-ti da prea mult peste, ti se face dor de un pui la gratar

scaaaartzzzz, scaarrtzzz, fleosc-fleosc. yachtul se misca alene, atat cat ii trebuie placii care ne leaga de mal sa scartaie neintrerupt. sau poate or fi paramele prea intinse? e sase jumatate in Polace, micul golfulet de la subtioara insulei croate Mljet insa soarele-i sus, a trecut de umerii stancilor ce umbreau portul. e devreme, insa n-am rabdare sa mai lenevesc in pat. ma ridic ingrozit de scartaieturile patului cu gandul la un espresso spumos. trec pe langa camera skiperului croat care sforaie cu sarg si urc pe punte. 




suntem prinsi la mal, intre zeci de yachturi, cu pupa spre uscat. inspir adanc mirosul sarat al Adriaticii si dau cu degetul mic de la picior de un opritor. tu-ti gatu ma-tiiiiiii cu 7 de i. iubesc viata pe punte! nuuu! chiar imi place, nu-i la misto, insa nu cand imi rup degetele. mai e chestia asta cu zgomotele, nu poti sa faci espresso prea de dimineata ca trezesti toata barca. cobor pe mal in cautarea unui croissant si a cafelei perfecte. ma uit de-a lungul micului port si ma bucur. mai ca-mi vine sa rad. e frumos de-ngheti si miroase a mare iar creierul mic imi face comparatie cu zilele cand ies la alergat in Bucurestii Noi si pute de la groapa de gunoi din Chiajna. de ce nu ma mut? de prost, cred. 

trec pe langa gratarul asta si ma bufneste din nou rasul. 


altarul croat al sfintelor fructe de mare, preafericitul lup de mare, preasfintitul biban, inaltpreaslavitul  crevete.
sunt in Croatia de 10 zile si am mancat peste din toate pozitiile. fript, prajit, aburit, la gratar mic, la gratar mare, la test. imi place pestele de numa numa, mai ales stropit cu vin alb rece, hai fie si un roze. iar mie-mi place sa-l stropesc din belsug, vorba aia .... insa dupa atatea zile marine taaare mi-as infige coltii intr-un pui zemos facut la gratar.








nebunie curata cum lucreaza creierasul uman. visezi toata viata sa mananci peste proaspat prins in ziua aia si cand in sfarsit esti acolo tie ti-e gandul la altceva! dracu' sa ne mai inteleaga si pe noi, oamenii.



ape, ape, na ca ajung acasa si dupa doua saptamani pe mare visez cu ochii deschisi un pui la gratar, dezosat si umplut cu ciuperci, cum am vazut io acum cativa ani intr-o vitrina macelareasca din Londra.  mestesugul l-am deprins de pe youtube de la un fel de maestru jedi al macelarilor, Scott Rea. na, luati de va minunati: https://www.youtube.com/watch?v=0MBYdoSMk1Y

ai nevoie de un cutit ascutit de macelarie si de ceva rabdare si inemanare. va zic, nu-i lucru usor dar cu putina vointa si youtube-ul in fata ii dai de cap.






odata dezosat, treaba devine relativ simpla. in burta-i indesi un amestec de ciuperci trase la tigaie, cu muuuuult usturoi, niste paine mai tare taiata cubulete, sare, piper, cimbru si oregano. sa tii cont ca vrei ca umplutura sa fie mai condimentata decat in mod normal ca sa condimenteze indeajuns intregul pui din interior. painea o pui la sfarsit, cand ciupercile's gata.


umplutura merge la interior, puiul il strangi frumos si-l legi cu sfoara alimentara.

Acum toata smecheria la puiul asta e sa nu-l usuci. trebuie ca odata pus la gratar sa controlezi temperatura la marele fix. trebuie luat de pe gratar imediat ce temperatura interioara in partea cea mai groasa a puiului, recte piept, ajunge la 68C. Cum volumul e destul de mare si ai nevoie sa se faca in interior va trebui sa-l gatesti indirect si eventual cu ceva lichid alaturi care sa dea o cantitate sufucienta de vapori de apa. eu am folosit un accesoriu outdoorchef  nemaipomenit (de la camping grill)  care s-a dovedit extrem de versatil. pentru controlul temperaturii ai nevoie de un termeometru iar eu l-am folosit pe cel care de la outdoorchef. micutul se incarca de la usb si are o cea mai tare chestie inventata de la apa calda incoace: o aplicatie pe telefon care-ti monitorizeaza prin bluetooth temperatura. cu alerte sonore si tot tacamul.


odata ce-am infipt termometrul in partea cea mai groasa a puiului, in piept, am pus un pahar de vin in tavita puiului, un pahar de vin pentru subsemnatul si l-am lasat sa se perpeleasca setand gratarul la 250 de grade. pare mare temperatura insa iti reamintesc ca l-am facut indirect. adicatelea am lasat focurile sa arda pe margini si l-am stins in dreptul tavii.

la final arata cam asa:


crocant la exterior si moale si zemos la interiror, exact ca in visele mele.


 si merge si cu alb si cu roze. rece sa fie.



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu