vineri, 17 februarie 2017

Divina Toscana. Sau povesti cu chianina, chianti, brunello, vin santo, masline si oameni frumosi.




Da ma, daca te duci in Toscana lasi toate gandurile frumos la usa si de-abia pe urma intri. Iti asterni dealuri pe obraji, iti faci sprancene din copacii drepti care marginesc un drum lung ce duce la un castel, iti desenezi buze rosii din sangiovese torni plumb minutarului de la ceas si abia apoi esti gata de dolce far niente. 

Toscana are o rezonanta de teritoriu boem-feeric-exclusivist. Aura Toscanei a fost desenata de stralucitor de penelul regizorilor de film care au inaltat si locuri precum  Coasta Amalfitana sau Coasta de Azur. Locul ala unde el si ea ies in halate albe brodate cu monograma castelului pe a carui terasa au iesit sa admire livezile de maslini imprejmuite de ziduri si de castani.

Dar Toscana nu e numai despre asta. Toscana nu e numai Florenta si Pisa. Toscana e facuta din dealuri verzi dupa care se ascund sate mici si biserici mari, orasele de piatra cu piata de legume si macelarii, cu tratorii minuscule, pasticcerii-de-unde-nu-ti-mai-vine-sa-mai-pleci si oameni buni, calzi si primitori. Eu despre Toscana asta o sa-ti povestec. De Toscana de care m-am indragostit cand am ajuns sa o cunosc mai indeaproape.

Dar sa o iau cu inceputul. Ioana e VacantaInToscana.ro. 



Iar Vacanta in Toscana e un concept foarte misto care mi-a placut din start. Ei sunt un fel de curatori ce viziteaza si aleg pensiunile agroturistice, vilele si hotelurile din zonele off the beatten track. Ce e cu adevarat extraordinar la tipul asta de vacanta e ca spre deosebire de booking unde primesti o camera aici primesti o intreaga experienta pentru ca vei fi oaspete si nu turist. Cine poate stii mai bine despre locul pe care-l vizitezi decat gazda ta? Uita de fodor si de wikipedia si vorbeste cu oamenii. Vei primi in schimb cursuri de gatit sau drumetii, vizite la ferme sau la crame, vei vedea cum se face uleiul de masline, vei putea vizita castele si muzee, vei manca la carciumioare linistite pitite de furia turistului, vei intelege obiceiurile locale, vei afla despre istorie din gura celor care au trait-o. 

Vizita celor patru bloggeri mancaciosi a fost programata special in noiembrie ca sa prindem sezonul culesului de maslini si sa gustam direct de la presa uleiul proaspat si verde al Toscanei. Alaturi de mine Monica(foodie familly), Nicolle(bistromargot) si Andra(mentasirozmarin). 

Drumul spre aeroport e liber. Monica ma intreaba de bilete. Am vorbit cu Nicolle? Unde ne vedem? N-am vorbit ne vedem la check in ....cred. Oricum e devreme avem tot timpul, zborul de Pisa e abia la 13.30. In aeroport gasim asta:

video

Eh, asa se pleca in Toscana. Cu stil, nu orisicum. Ma rog nu era pentru noi, ci tocmai implinea orchestra Radio 88 de ani de la infiintare. Sa traiasca, la multi ani!
Stam la poarta la Otopeni la o cafea cu Nicolle si vorbim pe mess cu Andra care se imbarca la Londra. Vom ajunge la Pisa la diferenat de un sfert de ora. Asta da organizare. Nemteasca as putea spune daca cea care a planuit tot,  Ioana de la Vacanta in Toscana, nu-i romanca de-a noastra mutata la poalele Florentei. E maritata ce-i drept cu-n italian de sorginte germanica. Se pune? Tot romanca e si doamna de pe randul din spatele nostru care dadea ultimele instructiuni acasa la volum de megafon din gara de nord. Sincer cred ca s-ar fi auzit la bacau si fara telefon: “da mama, sa inchideti si la pui cotineata sa nu o lasati deschisa. Aveti grija cand plecati de-acasa sa dati apa la animale sa nu le lasati pana va intoarceti voi ca mor de sete” 

Aterizam. 



Ne intalnim cu  Ioana si  Andra. Baccio, baccio, capuccino, brioche con cioccolato, biscotti fato da Ioana, tigari pentru unele si usti p’aci ti-e drumul. Cum unde? Spre galeria secreta de la Cassa di Risparmio Firenze, un fel de CEC al unor domni usor bogati, care odata pe an deschide portile birourilor sa vada si o mana de oameni alesi pe spranceana colectia lor de arta. Si nu orice fel de arta ci lucrari cu si despre Firenze, evolutia orasului de-a lungul secolelor.

Se vede treaba ca sprancenele Ioanei sunt ce trebuie pentru ca la ora fixata portile grele ale bancii se deschid si suntem prmiti inauntru dupa verificarea unei liste secrete. Ci sono food bloggeri da Romania. Ooo, che belo! Sunt cuvintele care ajung sa devina imn pana la finalul excursiei.

Palazzo e spectaculos. Usi groase de nuc, birouri fatto da mano sculptate acu 458 de ani de un maestru lutier. Granit, marmura, tavan incastrat in lemn de tec. Raman con la bocca aperta. Uite aici Firenze era un rau si mai multe vaci decat case, colo sa apar primele ziduri, aici se naste Domul acolo Ponte Vecchio. Superb. 



Deja imi place tipul asta de vacanta in Toscana in care esti oaspete, nu turist. Nu primesti o camera de hotel ci o experienta. Iesim spre Dom, caci suntm la doi pasi de el sa-l admire si Nicolle mai indeaproape caci ea e singura care nu a mai fost la Florenta. Pe drum ma gandesc daca si Bucurestiul a avut parte de artisti celebri care sa imortalizeze stadiile orasului. O fi avut dar ce sa faca mai intai  pe la 1400 sa picteze mahalaua sau sa fuga ba de turci, ba de austro-ungari sau de cine ne mai fugarea in vremurile alea tulburi.

Dam roata Domului exact la apus si-mi ard forma domului si culorile pe retina pentru inca cativa ani.



Carciuma e aproape, ni se promite o seara de exceptie. Despre carciuma insa o sa va povestesc data viitoare. 


marți, 11 octombrie 2016

Piept de rată cu linte trasă in unt cu ceapă călită si ciuperci




la ceas de seară, pe o ploaie mocăneasca, intre doua episoade pe netflix m-am ridicat voinicește de pe canapea să fac pieptul de rată pe care-l aveam in frigider. pieptul ca pieptul, că l-am mai făcut de 30 de ori si îmi iese mereu roz-perfect in mijloc dar eu despre linte vreau sa vă spun: ge-ni-ală. ceapa tăiata bob de orez, trasă in unt. o ciupercă tăiată la fel de mărunt merge in tigaie. ceva ierburi uscate, supa de legume/pui si lintea dinte-o conservă. 

[daca cineva are ceva împotriva conservelor de genul asta: linte, fasole, năut să ridice mâna. spre deosebire de alte legume boabele de genul ăsta sunt identice fie că le fierbi tu acasă fie că le iei gata fierte. majoritatea conservelor de pe piață conțin boabe, apă si sare si sunt supuse unui singur tratament, pasteurizării. sau fierbere mai pe românește. in conservă vei găsi un conținut mai mare de sodiu (de la sarea pe care o adaugă pentru conservare) așa că daca mănânci nesărat, trebuie să speli bine-bine boabele. o alta diferență e prețul. boabele uscate sunt întotdeauna mai ieftine dar necesită timp de fierbere si gaz/curent electric așa că s-ar putea să ieși tot pe acolo.] 

Piept de rată cu linte trasă in unt cu ceapă călită si ciuperci

Ingrediente:
pentru 2 persoane. timp de preparare: 25 de minute
- 2 piepți de rată
- 2 conserve de linte
- o jumătate de ceapă roșie
- o ciupercă
- 70g de unt
- 20ml de ulei de măsline
- 200ml supa de legume/pui
- oregano, busuioc, rozmarin uscat, sare, piper după gust

Metoda:
- taie ceapa si ciuperca mărunt, cat un bob de orez
- într-o tigaie pune untul. adaugă uleiul de măsline care ii va ridica punctul de afumare si nu se va arde așa repede
- adaugă ceapa si călește-o pana devine sticloasa. adaugă ciuperca
- adaugă lintea si supa. lasă să fiarbă pana supa se evapora aproape de tot
- într-o tigaie groasa si rece pune piepții de rată cu pielea in jos cu un termometru înfipt in mijlocul pieptului. nu e nevoie de ulei.
- pe măsura ce tigaia se încălzește, grăsimea de sub piele începe a se topi. o să facă fum, nu ai ce face :)
- când pielea devine crocantă, o întorci pe partea cărnoasa 1-2 minute. deja in mijloc ar trebui să ai 52 de grade. întoarce piepții si pe cele doua laterale. Ajută-te de marginea tigăii să sprijini pieptul pe laterala.
- când e gata lasă pieptul de rată pe un fund de lemn sa se odihnească 5-7 minute. daca îl tai mai devreme toate sucurile din carne se vor scurge si carnea va rămâne mai fada.
- după ce s-a "odihnit" taie carnea in felii groase de jumătate de cm iar apoi transfer-o pe farfurie. poftă bună.

miercuri, 5 octombrie 2016

supa de dovleac copt, gorgonzola si ulei de nuca Bufetto




cum isi baga toamna coada prin casa si incepe a-mi ingheta picioarele pe gresia din bucatarie nu stiu, zau, dar parca imi vine sa mananc tot mai multe supe creme din astea calde-calde care te molesesc si te trimit intr-o zi de weekend in fata canapelei sa te uiti neintrerupt la nspe episoade din serialul tau preferat. 

una dintre supele astea onctuoase care imi place foarte mult este supa crema de dovleac copt la cuptor. si zic copt pentru ca e un pic mai buna decat daca il tragi la tigaie. cand il coci, zaharul din dovleac se caramelizeaza pe margini si doar stim bine ca orice zahar caramelizat egal bun-bun. 


odata copt, treaba e simpla, ca in cazul oricarei supe crema. insa ca sa o scoti cu adevarat in evidenta trebuie sa o condimentezi si sa adugi gusturi ca sa contrasteze cu dulceata dovleacului. daca data trecuta am folosit gorgonzola si fistic de data asta am mers pe gorgonzola, ulei de nuca Bufetto si muguri de pin. 

uleiul de nuca pe langa ca este al naibii de gustos - are un gust intens de nuca, de parca ti-ai umplut gura cu nuci - mai are si o gramada de proprietati care-l face sa stea sus in varful uleiurilor super sanatoase. intra pe siteul www.magicnuc.ro sa citesti mai pe larg despre ele. ce pot eu sa-ti spun e ca uleiul asta de nuca are denustiucateori mai mult omega 3, 6 si 9 decat uleiul de masline. na, ce sa vezi! avem si noi romanii, chesti sanatoase si bune, chiar mai bune decat ale altora si nu stim de ele. 

daca te-am incitat, dovleci sunt pe toate drumurile zilele astea iar ulei de nuca Bufetto gasesti fie la ei pe site fie in diferite bacanii sau magazine din astea mai de specialitate. 


Supa de dovleac copt, gorgonzola si ulei de nuca Bufetto
Ingrediente:
pentru 6 persoane. timp de preparare: 1 ora
- 1 dovleac - cca 2kg
- 1 ceapa mare
- 50g unt
- o mana de muguri de pin
- 300g gorgonzola
- 200g smantana lichida
- supa de pui/vegetale cat sa acopere dovleacul in oala sau apa sau lapte
- sare, piper alb, nucsoara
- ulei de nuca Bufetto

Metoda:
- taie dovleacul in doua, curata-l de seminte, unge-l cu ulei si da-l la cuptorul incins vreme de 45 de minute sau pana il poti incepa usor cu furculita si se caramelizeaza pe deasupra
- caleste ceapa taiata marunt intr-o oala in unt.
- adauga dovleacul copt si taiat bucati.
- adauga supa de pui/vegetale cat sa acopere dovleacul. daca nu ai supa poti folosi o cana mare de lapte si completa apoi cu apa. recomand supa, gustul e mai complex.
- pune capacul si lasa sa fiarba
- adauga smantana lichida si paseaza totul cu un blender.
- potriveste de sare, piper alb, nucsoara dupa gust
- pune supa in farfurii, presara muguri de pin prajiti, bucatele mici de gorgonzola si ulei de nuca


joi, 15 septembrie 2016

cina rapida. inimi de curcan la gratar



zice vorba ca mai simplu e bun. daca e si mai rapid e si mai bine, mai ales in serile in care ajungi acasa obosit de la serviciu. pentru mine nimic nu e mai simplu decat ceva facut rapid la gratar. 

daca pana acum nu ti-am spus, iti spun acum: cred ca am o obsesie pentru organe. imi place limba de vita fiarta si apoi trasa in unt la tigaie, sunt mort dupa kokoretsi, as manca de trei ori pe zi lampredoto, imi place ciorba de burta, ficati si inimi de pasare la gratar, creier de porc pe plita cu sare, toba, lebar si tot ansamblul porcesc din organe, momite de curcan pe tepusa... nu cred sa fie ceva ce sa fi incercat si sa nu-mi placa. asa ca daca intru intr-o macelarie si vad organe e imposibil sa nu mi se aprinda un beculet. inimile de pasare facute frigarui sunt incredibil de gustoase. daca le stropesti si cu un sos usor picant, sa zicem un chimichurri, sunt un adevarat hit. 

potriveste alaturi si un pahar rece de cramposie arezan si o sa fi multumit. pofta buna. 


Inimi de curcan la gratar cu fasole verde, usturoi si rosii
Ingrediente:
pentru 2 persoane. timp de preparare 15 minute.
- 500 gr de inimi de curcan
- 500 gr fasole verde
- 2 rosii cat pumnul
- 4 catei de usturoi
- ulei de masline
- sare, piper
- pentru chimichurri: ulei de masline, patrunjel, chili, sare, oregano, lamaie

Metoda:
- spala inimile, taie-le in doua dar nu de tot ci doar cat sa mai ramana jumatatile agatate intre ele.
- intr-un castron pune putin ulei, sare si piper. tavaleste inimile prin amestec apoi pune-le pe tepuse.
- pe gratarul incins la maxim pune tepusele si lasa-le 3-4 minute pe fiecare parte.
- intr-o oala cu apa coloctita si sarata arunca pastaile si blancheaza-le 5-7 minute.
- intr-o tigaie incinsa pune putin ulei, usturoiul tocat marunt si doua rosii date prin razatoare(fara pielita)
- cand s-a format un sos rosu, transfera pastaile din apa fierbinte in tigaie si amesteca-le bine.
- daca iti place extra usturoi asa cum imi place mie, cand pastaile sunt gata mai arunca in tigaie un catel de usturoi tocat marunt. - pentru chimichurri - la 100 de grame de ulei de masline adauga doua-trei legaturi de patrunjel tocate marunt, o lingurita de oregano, 2-3 chili tocati marunt, sare si zeama de lamaie sau otet, dupa gust.

vineri, 9 septembrie 2016

Prima editie a Bucharest Street Food Festival



dragi mancai, dupa ce in vara va povesteam cu entuziasm despre Gourmet Food Festival iata ca avem acum un nou motiv de bucurie: Bucharest Street Food Festival

daca ma intrebai ieri-alaltaieri despre fenomenul street food din Romania nu eram in stare sa-ti enumar 7-8 exemple de vendori de street food insa ieri, in prima zi a festivalului, mii de oameni au avut bucuria de a gasi peste 70 de vendori adunati la un loc. 

o groaza de cunoscuti, care n-au putut inca sa fuga din fata monitoarelor m-au intrebat cum e, cum e la festival?  si m-au rugat sa fac un fel de reportaj de la fata locului. prieteni, e unul dintre cele mai cool evenimente ale anului.
daca data trecuta gateam, alaturi de partenerul oficial Silva, coaste de porc pe scena festivalului Gourmet Food Festival, de data asta alaturi de acelasi partener Silva fac chestii la fel de misto: beau bere si ma bucur de mancare :))
cat despre mancare va spun doar atat: asteptarile mele au fost intrecute si depasite intr-un mare fel si inainte sa va zic cate lucruri misto mi-au placut va pun cateva poze sa intelegeti mai bine ce s-a intamplat in prima zi. 

aseara pe la 20.00

Meat Busters - cel mai smecher pulled porc

adica asta
raci buni de la taverna racilor

peste paine - always a hit!


pizza buna de la Camionetta
Bufetto - ulei de nuca presat la rece

bere rece in zona de relaxare Silva


ce am testat in prima zi de festival: Spicy Joe pulled porc de la Meat Busters, pizza bufalina de la Camionetta, coaste de porc si carnat de la M'eat, paella de la Alioli si taco de la GourmetStreetFood totul, stropit manos cu bere rece Silva. 

atmosfera foarte misto si relaxata si multi oameni frumosi care vin sa incerce mancarea si sa asculte concertele, pentru ca da, unde e mancare buna e si muzica buna. in cele 4 zile de festival se vor perinda pe scena: Sucarpati, Frati Grime, Argatu, Cred ca sunt extraterestru, Suie Paparude, Timpuri Noi, Coma, Fantome, Golan, Nouvelle Vague, Dub Pistols, Jaya the Cat, Ziggy Recado, Audio Bullys. este ca ti-am atras atentia? daca da afla ca festivalul dureaza de joi pana duminica de la 13.00 la 1.00 am. 

in zona de relaxare Silva pe langa bere rece ai parte si de niscaiva surprize si concursuri. daca te crezi tare in papile poti sa participi la concursul Silva in care trebuie sa ghicesti trei condimente, bineinteles, legat la ochi. premiile surpriza, berea rece si fotografiile in coltul Silva sunt din partea casei intre orele 16-23.00. 

pe mine o sa ma gasiti non stop la festival unde o sa incerc sa gust cat mai multe pentru ca ocazie mai buna sa incerc street food-ul romanesc nici ca o sa mai gasesc decat poate la cea de-a doua editie. 

aseara vorbeam cu niste prieteni si faceam o paralela intre Bucharest Street Food si Off the Grid pe care l-am vizitat vara trecuta in San Francisco si gaseam multe puncte bune in dreptul festivalului nostru. 

ne vedem acolo, da? eu o sa fiu cu o bere in mana ;) 

joi, 30 iunie 2016

in vizita la crama Midalidare Estate

Bulgaria, tara vecina si prietena, are pe langa castraveti si ardei gras si foarte multe crame. majoritatea lor sunt de mici dimensiuni si gandite ca atractii turistice. asta inseamna ca au un restaurant si uneori si hotel si mai toate pot fi vizitate oricand. intotdeauna am ajuns asa, fara rezervare, fara nimic. 
de data asta pe langa ca mi-au deschis poarta am gasit si ghid care vorbea foarte bine engleza. in comparatie, intr-o vizita in Dealul Mare numai 2 crame din vreo 8 crame incercate erau pregatite de un tur, niciuna nu avea restaurant iar hotelul nu aparea nici macar in planurile de dezvoltare. 

daca cumva calatoresti pe ruta Bucuresti - Sofia treci pe langa o salba de crame: Four Friends Winery, Angelus Estate, Rossidi, Villa Terres, Bessa Valley, Zagreus Winery si Midalidare Estate. 

la intamplare am ales Midalidare Estate la care se poate ajunge destul de usor pentru ca trebuie sa te abati doar vreo 14 km din autostrada Burgas Sofia. drumul e destul de ingust si cu gropi dar merita sa-ti chinui masina 10 minute. crama e ascunsa dupa niste dealuri care par desprinse din tablouri cu Toscana. 

investitia apartine unui kazah care n-a avut inspiratia sa ajunga si el la Pietroasele si a nimerit unde a intarcat bulgarul iapa tocmai in satul Mogilovo. 



ghidusha, o bulgaroaica mica care mieuna o engleza buna, avea un tic: arunca cate un "I mean " la fiecare inceput de propozitie. in primele zece minute n-a fost asa deranjant dar la al 276-lea I mean am inceput sa o intreb lucruri numai ca sa nu mai poata sa mai miaune vreun aimin. 



crama cu aer de provence este de fapt opera unor arhitecti bulgari care au renovat niste foste grajduri si depozite intr-un mod cat se poate de minunat. cladirea centrala adaposteste un restaurant cu cca 150  de locuri. separat de crama la cateva sute de metri exista si un hotel cu spa si restaurant construit in acelasi stil si care arata incredibil de bine. puteti arunca un ochi aici:  Midalidare Hotel&Spa







nu vreau sa va plictisec cu aspectele tehnologice dar va spun ca cei de la Midalidare sunt foarte concentrati pe calitate si mai toate vinurile trec prin barricuri frantuzesti (sau cel putin asa spunea pisica noastra). pana si pe la albe le mai trag pe butoaie lucru care nu cadreaza cu filozofia mea pentru vinuri albe, dar na, fiecare cu placerile lui in viata.  




vizita se termina inevitabil la wine shop, unde ghinionul nostru, tocmai li se stricase enomaticul - adica aparatul ala care tine vinul rece si pompeaza cate putin in pahar pentru degustare, fara a-l lasa sa oxideze. acestea fiind spuse mi-am asumat inca de la inceput ca vinurile vor fi usor mai calde decat in mod normal - pentru ca le baga si le scotea din frigiderul de vin de mai multe ori si nu aveau timp sa se raceasca, si usor oxidate pentru ca erau tinute pe jumatate goale cu dopori necorespunzatoare. 



la albe ofereau spre degustare un riesling, un cupaj de sauvignon blanc cu semillon, un cupaj de sauvignon blanc si pinot gris, toate usor calde si usor oxidate. bine ca sunt eu destept! 
la albe usor peste medie mi s-a parut sb&pg pe care l-am si luat acasa impreuna cu pinot grigio care nu era la degustare dar care pisica se jura ca e cel mai bun alb al lor.  

la rose, cupajul de cabernet cu syrah era la fel de cald si iti arunca in nas alcoolul. rosiile sunt vinuri corecte dar fara sa aibe acel ceva care sa te faca sa-ti iei un bax la plecare. malbecul grand vintage insa era cu o clasa peste celelalte. 


per ansamblu a fost o vizita placuta, pe care v-o recomand si voua in speranta ca-si vor repara enomaticul cat mai curand :) 
cand o sa mai am timp, va mai zic de niste crame frumoase ca slava domnului am vazut multe. over and out. 

luni, 13 iunie 2016

scoici iuti cu bere bruna silva



prietenii de la Silva m-au provocat sa gatesc cu bere bruna. si pentru ca provocarile ma inicita m-am apucat sa fac research pe marile internetului in cautare de idei interesante. mi-au atras atentia trei retete in care gustul gustul intens de caramel al berii brune ar putea aduce un twist foarte interesant. 

prima, pulpa de miel cu linte gatita molcom la cuptor, o poti gasi in sectiunea video pe pagina de facebook iar a doua, coaste de porc sous vide cu sos bbq de bere bruna, am gatit-o live la Gourmet Festival. video e de asemena pe pagina de fb. 

cea de-a treia, scoici iuti cu bere bruna, mi-a confirmat intuitia pe care am avut-o initial. sunt bestiale! luasem cam multe scoici de la magazin si dupa ce le-am spalat mi-am propus sa pastrez o parte din ele pentru a doua zi. dupa ce le-am mancat ghebos sorband zeama iute din cochilii de scoica am hotarat ca nu ne ajung si le-am facut pe loc si pe celelalte.

Gustul de caramel al berii brune Silva s-a impletit tare interesant cu usturoiul si iutele ardeiului si a facut ca zeama sa fie punctul culminant al minunatiei. 



clar reteta asta intra in favoritele mele care trebuie repetate cat de curand. daca mai pui la socoteala ca le faci in 10 minute chiar cred ca ai putea sa le incerci si tu intr-o seara. 

Scoici iuti cu bere bruna Silva

Ingrediente: 
pentru 2 persoane. timp de preparare 10 minute.
- 1 kg de scoici 
- 1 ceapa
- 4 catei de usturoi
- o mana de patrunjel
- 25 de grame de unt
- 10 ml ulei de masline
- 1 lingurita de chili uscat
- 300 ml de bere bruna Silva
- sare, piper
- doua crengute de cimbru

Metoda de preparare: 
- intr-o cratita topeste untul in ulei de masline. adauga cimbrul, sare si piper. 
- adauga ceapa si usturoiul tocat si soteaza-le incet pana devin sticloase. 
- adauga berea bruna Silva si asteapta pana fierbe lichidul
- adauga scoicile si pune capacul. 
- in 5 minunte se vor deschide, semn ca sunt gata. presara patrunjel proaspat tocat. pofta mare.