joi, 19 aprilie 2018

Say whaat? Pavlova la gratar? Ce vrajitorie mai e si asta?






De curand am facut upgrade la gratar. Am trecut la Dual Chef de la Outdorchef



Gratar pe balcon? Du-te ba esti nebun! Nu se face asa ceva. Miroase in tot cartierul. 
Di tze nu se fatze? Ba se fatze, la noi in Atena totzi au gratar si faci kokoretzi si miel, ete na…
Pai si daca stai la casa nu miroase in tot cartierul?
Che dice tu? Griglia? Non c'e posibile!! E troppo per il balcone. Non siamo barbari!
Pardon, Insalah. Gratar bun pe balcon estem. Kebap facem seara, nu asa? Aferim. La Turcia toate bloc au gratar bre. 
Was? Den Grill pe balkon! Verboten! Nicht, nicht Grill! 

Crescut pe scara blocului din Fetesti, cand veneam de la scoala stiam clar ca la Ovezea e peste prajit, la Turliu miroase a tocana, la Ureche e varza a la Cluj, la Panait e fasole cu ciolan si la mine, pui la ciaun cu usturoi si piure – preferatul meu pana in clasa a 8-a. So, e moral sa miroasa a mancare pe scara, pe geam sau in balcon? Aici nu e ca la zgomot: prea multi decibeli, uite o amenda. Cand e prea mult miros? Exista amenda pentru miros? 

Nu stiu sa va spun insa cand m-am mutat in blocul cel nou, la ultimul etaj, mi-am luat gratarul imediat dupa ce am cumparat patul din dormitor. Atat aveam: bucatarie mobilata, pat si un gratar – in rest casa era goala. Iarna-vara, 80% din timp gatesc numai pe gratar. 

Prima dilema a doritorului-curajos-de-gratar-pe-balcon este de care sa-si ia? Pe carbuni e jale. Funingine, jar, se curata greu, se aprinde greu – nu merita. Electric sau pe gaz sunt variantele viabile pentru un balcon. Pe gaz insa mi se pare ca gustul e mai bun. Plus ca poti sa si afumi. 

Astuia nou de care va ziceam, ii zice Dual Chef 315 pentru ca are un separator care imparte gratarul in doua zone astfel incat sa poti gati simultan cu 2 temperaturi. Cum ar fi, poti sa faci ceva low and slow intr-o parte si alaturi sa parlesti la temperatura mare un steak de vita.
Aaaa, plus ca are leduri la butoane! Leduri rosii, lumineaza seara frumos. Cred ca sunt cu ceva senzor, cand ma apropii de gratar se aprind si arata foarte high tech asa J

Par example zilele trecute pe cand testam ce se poate face cu gratarul si cat de bune e el in comparatie cu cel vechi, consoarta s-a apucat de o Pavlova la gratar. 

Say whaat? Pavlova la gratar? Ce vrajitorie mai e si asta? 
Da, o Pavlova! Hai ca nu-i asa greu. Uite aici reteta de Pavlova



Ne chinuiam de cativa ani sa facem una la cuptor dar ca un facut, nu iesea niciodata grozav. Pe gratar a iesit din prima incercare perfect! Am incis gratarul la 180 de grade apoi am oprit arzatorul din mijoc si le-am lasat pe cele de pe margine pana am nimerit temperatura de 150 de grade. Apoi am pus Pavlova pe mijloc folosind o folie de silicon si o farfurie rezistenta la temperatura. 



Practic Pavlova se gateste indirect, la fel ca intr-un cuptor. Peretii grosi ai gratarului si capacul sanatos au asigurat temperatura constanta vreme de vreo doua ore. Singurul neajuns e ca nu ai geam ca la cuptor si din cand in cand trebuie sa ridici capacul sa verifici stadiul de coacere. Avantajul e ca de cate ori deschizi capacul se aprind ledurile rosii  šŸ˜ŠšŸ˜ŠšŸ˜Š



Foarte versatil gratarul, nu? Tu ce parere ai: l-ai pune pe balcon? 

marți, 27 martie 2018

cu un picior in Umbria si unul in Toscana, faza 1 - Perugia.

decizia am luat-o rapid, biletele de wizz erau atragator de ieftine, weekendul ala de februarie nu prevestea nimic acasa in afara de binging pe netflix si multe poze cu inele, lalele si sf. valentin asa ca din doua clickuri tac-pac am pus-o de un weekend break la Perugia. 

search Perugia, click drepta, wiki, 160.000 de locuitori, fosta resedinta papala, istorie, catedrale, papa bun. bun zic, insa pentru niste turisti cu adhd cum suntem noi nu merge 3 zile in acelasi oras. search din nou Perugia, Umbria e regiunea, wiki, food of Umbria, variante mii.

e timpul pentru un telefon la Ioana de la vacantaintoscana.ro ,  wiki-ul meu personal cand vine vorba de Italia. am mai pus pe lista: Orvietto, Todi, Spoleto, Assisi, Montefalco. o nimica toata ne invartim cu masina intr-un cerc de 200 de km. mai pun de la mine un Valdichiana pentru un outlet si o vita chianina plus un Montepulciano pentru aerul curat. gluma-gluma cine dracu ma crede, asa e pt vinul ala rosu de merge cu vita aia la gratar. 

machineta rezervata online, geanta mica de mana, hai la aeroport. nefacut check in online - nu mergea app-ul pe telefon, pac 70 - de euro amenda de la wizz. scumpa nene hartia la aeroport, 70 de euro o coala pe care scria ca avem bifa check-in facut cu care ne-am dus din nou la ghiseul wizz sa ne faca boarding pass. un fel de taxa pe fraieri aplicata de low costuri care explica cumva ca daca o faci online scutesti timpul angajatilor si cumva toata treaba merge mai ieftin. vrajeala de camatari, ca oricum chiar daca ai boarding pass-ul facut pe telefon din app tot treci pe la madama la ghiseu sa predai bagajul. madama e platita carevasazica sa stea acolo si sa preia bagajele si sa te inregistreze in calculatoare deci ar putea sa faca mintenas si un boarding pass. frustrarea era si mai mare pen'ca am primit taxa de fraier din cauza ca nu le mergea lor aplicatia. acum cand scriu randurile astea vreau sa aplaud corectitudinea celor de la wizz carora le-am trimis print screen cu bubele din app si mi-au returnat taxa de fraier inapoi. morala povestii e sa faci printscreen daca vrei sa-ti iei un vin din ala bun de la Montepulciano. 

aeroportul din Perugia e cat un megaimage mediu cu 6 case de marcat si doar una deschisa. se benocla un tipicar la buletine de zici ca citea din Dante. ba chiar le intorcea si pe spate sa vada cine ce abtibilduri si-a mai lipit si daca ai votat la ultimele alegeri cu psd. la coada am aflat de la cei 169 de romani ce veneau acasa ca e ultima luna pentru cursa directa wizz si ca din martie vor renunta la zbor. pacat, va fi mai greu de ajuns in Umbria direct de la Bucuresti. 

la hertz totul a mers brici, am rezervat un fiat 500 dar am primit un panda nou-nout, cutie automata, de-abia venit de la Roma. precum copilul care a gasit o balega in curte de craciun si a plecat sarind intr-un picior strigand: am primit un poneeei, am primit un poneeeeiiii, asa am plecat si noi la drum. 



fiaturile astea au o tehnologie nemaivazuta la cutia lor automata. daca stai in panta fara sa accelerezi masina o ia inapoi. senzatie! adevarul e ca devine folositor cand vrei sa intorci din trei miscari ca nu mai bagi in marsarier, o lasi frumos sa alunece la vale cu spatele si cand iti vine bine tzusti accelerezi si masina o ia inainte. va spun, tehnologie ultimul racnet preluata probabil din formula 1. 

de la aeroport la Perugia ai timp de-un croissant. orasul e cocotat pe-un deal, motiv penrtu care e cu atat mai spectaculos. am io o teorie cum ca orasele in panta arata mult mai bine decat cele flat pentru simpul motiv ca ai o persepectiva misto vazandu-le de sus. pentru exemplificare: 


orasul vechi e cocotat pe-un deal. sus gasesti celebra universitate din Perugia infiintata de Papa Clement al V-lea in 1308, pe vremea cand in Dante se apuca sa scrie Infernul iar noi ciopleam sageti si rostogoleam bolovani la Posada. cu gatul uscat de atata istorie am dat buzna intr-o mica retea de fast-food local, alternativa studentului umbrian la shaorma, Testone

baietii astia fac niste lipioantze uriase coapte in cenusa - din nspe tipuri de faina: din grau triticum, fara gluten, cu gluten, din grau cu trei spice, cu doua spice, fara grau, fara spice, fara apa, fara drojdie si fara maia . clar, putin mai multe optiuni decat la shaorma de la dristor numai la alesul lipiei. 

daca te pune dracu' sa o iei la pas prin menu sa vezi cate combinatii de n luate cate k ai la umpluturi e posibil sa inchida baietii sandramaua pana te hotarasti. am cerut repede un vin alb la pahar - n'a fost ce trebuie si o bere artigianale - a fost ce trebuie, si-am pus degetul pe principiul ini-mini-ini-mo pe meniu. 



mie mi-a cazut ceva cu rucola si stracchino si Corinei cea cu mortadella. a iei a fost mai buna, mortadella era dementiala. si usa  culisanta a carciumii, cu celula foto, era tot dementiala sau dementa, nu mi-e foarte clar, pentru ca se deschidea de cate ori muscam din testone sau sorbeam o gura de bere. a trebuit sa infulecam rapid si s-o stergem ca altfel plecam cu rinichii la pachet pe pat de gheata. 

cu foamea astamparata am putut sa admiram mai in tihna superbul centru vechi al Perugiei. este de-a dreptul impresionant cum o civilizatie poate lasa atat de multe lucruri in urma in comparatie cu altele.  


cele 8 grade de februarie nu speriau studentimea perugiana care se instalase confortabil pe scari si pe borduri, imediat ce s-a lasat amurgul. am considerat un act de curaj nu faptul ca stateau cu fundul pe  bordura rece ci faptul ca turnau bericica in ei, fie ea si artigianale.


am lasat studentii cu marmura rece si am intrat frumos la un restaurant cool-minimalist, total atipic Italiei care ne aparea prin cautari ca fiind cu bucataria a mai fina din oras. am apreciat calduraaaaa si grappaaa din deschidere care mi-a rearanjat rinichii paraleli cu coloana vertebrala.


de la prima gresie pe care ne-au adus-o am zis da, am nimerit bine:  Tartare di Fassona, salsa di panzanella, sedano e uovo croccante/liquido.




au continuat sa confirme cu : Battuta di gamberi, maionese al mango, polvere di bruschetta e zucca marinata, Coscio di anatra arrosto, insalata di visciole, crema di sedano rapa e arancia.





la care am considerat imperios necesar un muller thurgau de la Franz Haas, alunecacios pe gat si dadator de bucurie, stare de bine si de boala porcului - boala care zice ca dupa masa orice porc tre sa doarma o tzara. 

cat am sorbit un espresso si ne-am dedat la un lava cake cu cacao 999.999%, amara ca fierea de bancher cand inchizi contul la banca, auzeam de la masa de alaturi clinchet vesele de pahare, voie buna si dopuri de champagne Cristal care pocneau mai ceva ca petardele lu' marean la vanghelion. 

chelnerii erau lapte si miere, chelneritele tot un zambet, Cristalurile curgeau. domnii si doamnele erau judecatorii si procurorii din oras si se intalnisera sa sarbatoreasca cum se cuvine pe valentin, sfantul si ocrotitorul indragostitilor de pretutindeni. discutau abititir dspre ultimele cazuri si radeau fin, amestecand zelos bulele din pahare. unuia dintre ei i se spunea probabil arancia, uneia doamna de fier, unul dintre ei probabil avea un device de inregistrare iar un student de pe bordura din fata restaurantului era probabil investigator la un site online de dezvaluiri.  o tempora o mores! 







  

vineri, 11 august 2017

Toscana, take two, cadrul Il - Poggio alle Ville sau unde sa pleci maine




Ma zgribulesc, trag patura subtire  mai adanc pe sale si fac perna cocolos sub cap. Ori ma doare rau capul ori bazaie ceva ca un bondar, monoton, neintrerupt. Sa fie sticlele alea de vin de aseara de vina? Deschid ochii cu frica, ma uit in jur. Camera e veche cu miros de lemn si piatra de teracota.



Deschid geamul, si vad asta:




2 nenici cu niste bazaietoare scuturau maslinii. Da, maslinii caci sunt in Toscana pe dealurile din nordul Florentei in zona Mugello. Il Poggio alle Ville se numeste ansamblul de vile unde stau mananc si beau impreuna cu foodblogarii turului Vacanta in Toscana : Monica, Andra si Nicolle.


E 7 dimineata, o zi racoroasa de inceput de noiembrie iar eu iaaaar nu am somn. Oricand m-as culca dupa miezul noptii tot la 7 ma trezesc. Si mi-e ciuda dar n-am ce face.
Ies pe afara sa vad ce nu am vazut aseara cand am ajuns. Dealuri verzi cu maslini, miros de padure si ciuperci, frunze ruginii, pasarele ciripitoare, un caine care latra in fundal. Nu cred ca am scapat niciun cliseu din filmele cu si despre Toscana. Bai frate e chair asa sau mai bine ca-n filme.

Dupa LA am ramas cu o dezamgire crunta despre ce poate sa faca holywoodul dintr-un loc urat si banal insa acum sunt profund impresionant. E chiar mai bine decat pe ecran.



E inca ceata pe dealuri insa nu-i mai putin de 16-18 grade caci asta inseamna frig in Toscana in noiembrie. Pana se trezesc fetele sa mergem la un espresso si un croissant fac o tura de proprietate. E uriasa, se itinde pe cateva hectare sau asa cred. Nu e niciun gard niciunde poti sa cutreieri cat poftesti. In departare cainii hauie se aud focuri de arma. Imi spusese mie Ioana ca azi o sa fie o partida de vanatoare prin imprejurimi.








Desi esti la 30 de km de Florenta am sentimentul ca-s undeva depaaaarte pe la 1930, unde nu ai nevoie de ceas sau telefon, unde as putea citi la nesfarsit langa o farfurie cu nuci, branza si un pahar de vin rosu – deh, tot la mancare si vin mi-e gandul!

Colo sa e o piscina. Raritate in Toscana. Doar imi inchipui cum as sta vara pe sezlong, la marginea piscinei cu privelistea asta in fata. Hmm, not bad. Daca iti zic ca o casoaie din asta de 6 locuri cu 3 dormitoare si living e vreo 210 euro pe noapte nu-i asa ca o sa dai click aici sa configurezi o rezervare?



Hai sa vedem cum ar fi un weekend prelungit aici. Poti sa zbori la Pisa, Florenta sau Boloogna. Inchiriezi o masina. Stai la 35 de km  de Doumo Santa Maria del Fiore din Florenta, esti la 95 de km de Bologna, la 107 de Lucca si la 130 de Pisa. Ai 100 de km pana la San Gimignano si 130 de km pana la Siena. Ziua umbli haihui pe dealurile Toscanei, seara te retragi la domeniul tau Toscan cu portbagajul plin de bunatati adunate de prin piete si neaparat cu niste multe sticle de vin.

Gazdele si gatesc si au si vin bun si ulei de masline productie proprie dar zic asa ca trebuie sa-ti urmezi instinctele de foodie-vanator de bunatati si sa cumperi orice gasesti bun pe drum. Daca ai noroc si vii toamna, poti sa participi la o vanatoare de trufe cu localnicii de dupa dealuri. Nu suna rau deloc, asa-i?

masa de seara alaturi de alti oaspeti din vilele agroturimului Poggio alle Ville 

In plus Ioana si Raffaele sunt doldura de informatii cu un spectru atat de larg incat n-ai putea sa le acoperi pe toate in 10 sejururi nu intr-unul.
Satele din apropiere sunt pline de nestemate culinare. Nu poti sa treci printr-un sat sa nu te agati de un borcan de ceva bun, sa nu bei nu-stiu-ce-vin de-ti cade fata, sa nu dai peste un restaurant de unde nu-ti vine sa mai pleci.

Par example: diminetile ni le petreceam la Pasticceria Cesarino unde insusi Cesare insusi Matteo, nepotul lui Cesare, ne dadea croiasante proaspat facute in dimineata aia de vroiau fetele toate sa se inscrie ucenice-voluntare sa invete cum se fac minunatiile alea. Mai erau si niste choix ala creme de-ti venea sa-ti bati antrenorul de fitness cu gantera aia mare.

Cesare Matteo la butoane

un fel de pasteis de nata dar mai bun






nenorocirile astea!!


Pe la pranz am nimerit la o chestie de se numea La Casa del Prosciutto. Pe genul diamant in noroi. Cucina povera de-ti cade fata: pate de pui facut in casa  si pasta de carciofi, masline si ciuperci, prosicutto crudo si salumi misti cu finocchio, pastai + flori de zucchini tempura, tagliatelle al ragu, tagliatele al funghi porcini, porumbel la cuptor! , carciofi cu ssalsa di pomodori al forno plus un vin alb usor frizante la carafa.









La plecare poti sa dai iama in vitrina macelariei/restaurant.




Daca vrei sa vezi inceputul aventurii in Toscana intra aici. Daca vrei sa cauti si alte agriturismo in zona, caci sunt multe si frumoase intra pe site-ul vacantaintoscana.ro




joi, 30 martie 2017

Tagine de dorada cu sos de tahina





De-o vreme incoace am instituit traditia unei zi de peste pe saptamana. Dupa ce-am trecut in prin retetele Italiei, Greciei, Spaniei si Portugaliei am sarit balta in Maroc pentru ca tare mi s-a parut interesanta reteta asta de tagine de dorada. Recunosc ca nu mai mancasem pana acum peste in combinatie cu tahina dar oh, cat de bun a fost. In nu stiu ce parodie zicea Sandler ca hummusul e bun peste orice iar eu merg mai departe si zic ca tahina e buna peste orice :) 

La Carrefour Baneasa poti sa alegi intre dorada de captura, dorada de crescatorie si chiar dorada roz (pink bream).  Daca ai trecut de pasul asta ii rogi frumos pe angajatii de la raion sa ti-l curete. Pe langa ca e gratuit te scuteste de mirosuri neplacute si de solzi in bucatarie. 


De ajuns in Maroc inca nu am ajuns insa cateva retete marocane am incercat de-a lungul timpului. Bucataria lor mi se pare indrazneata, nu le e frica de condimente si asta imi place. Dorada gatita in stilul asta berber este poate o surpriza pentru amatorii de peste insa chiar vroiam sa incerc si alte stiluri de a gati acest peste mediteraneean atat de des intalnit in restaurnatele noastre (la gratar sau in sare). In primul rand vorbim de un peste cu carne alba, slab dar care va imprumuta din greutatea si onctuozitatea sosului de tahina. Daca adaugi la toate astea si picantul adus de fulgii de chili atunci stii sigur ca ai nevoie de un vin corpolent, cu aciditate buna care sa faca fata aromelor puternice ale retetei.

Eu am avut un sauvignon blanc de la Alira, Flamma. E un vin proaspat si jovial dar fara sa fie subtire. Aromatica trimite spre flori de soc,  si pomelo. Are corp, alcoolul de 12.8% este bine integrat iar aciditatea il recomanda ca un partener bun pentru dorada noastra picanta. Gustul confirma notele de citrice si socata, postgustul este usor mineral, flinty .Racit la 8C va fi  exact ce trebuie. 
Pofta buna. 





Tagine de dorada cu sos de tahina – reteta marocana
Timp de preparare: 1 ora. Dificultate: mica.
Pentru: minim 4 portii.

Ingrediente:
2 dorade mari
120ml ulei de floarea soarelui
90 ml ulei de masline
3 cepe rosii
400 ml sos de Tahina (200 ml de pasta de tahina, zeama de la o lamaie, 2 catei de usturoi, o cana de apa calduta – toate amestecate cu mixerul)
150 ml supa de pui
60g patrunjel
2 fire de ceapa verde
1 lingurita de pasta turceasca de ardei (care nu e iute)
1/4 lingurita de piper proaspat macinat1 lingurita de cumin
4 cartofi taiaiti zaruri de 1 cm
1 ardei gras rosu

Metoda:
- Curata pestele de solzi si intestine. Usuca-l si da-l cu sare. La interior si la exterior. Fileteaza-l. Daca ti se pare complicat roaga-i pe cei de la raionul de peste Carrefour sa o faca pentru tine. E gratuit.
- Pune uleiul vegetal intr-o tigaie. Cand s-a incins pune fileurile de peste in tigaie cu pielea in jos si lasa-le cate un minut pe fiecare parte pana devin usor aurii. Nu atinge pestele pana nu devine carnea alba si ferma. Daca incerci sa-l intorci mai devreme pielea se poate lipi de tigaie si fileurile se pot rupe. Dupa ce au devenit aurii, scaote fileurile cu o spatula lata pe un servet de hartie ca sa se scurga de ulei.
- Adauga uleiul de masline intr-o tigaie neaderenta si caleste ceapa tocata marunt
- Incalzeste cuptorul al 230C
- Intr-un bol mare amesteca sosul de tahina, supa de pui, patrunjel usturoi, ceapa verde, pasta de ardei, piperul si cuminul. Amesteca energic cu un tel.
- Unge o tava adanca cu putin ulei de masline. Aseaza fileurile de peste cu pilea in sus. Presara ceapa sotata peste peste. Adauga cartofii si ardeiul gras tocat marunt pe langa peste.





- Adauga mixul de tahina din bol. Acopera tava cu folie de aluiuminiu si lasa-l la cuptor 25-30 de minute pana se fac cartofii. Incearca-i cu o furculita. Cand s-au facut scoate folia si da cuptorul pe functia broiler pentru 5 minute.- Pune tava direct pe masa, presara patrunjel proaspat tocat si serveste-ti invitatii.

joi, 16 martie 2017

Calamari umpluti cu feta si chili






Pentru ca de curand am inceput sa vizitez tot mai des raionul de peste de la Carrefour Baneasa n-am putut sa ma abtin sa nu bag in plasa niste calamari din aia mici carora le-am pus gand rau. M-am gandit sa-i maltratez cum am vazut eu in Grecia: cu feta frecata cu chilli,  ulei de masline si oregano. 


Nici nu mai stiu in ce satuc marinaresc am dat de calamarii astia la gratar dar m-am jurat ca nu o sa uit vreodata reteta asta fantastica. Calamarii marinati sunt pe jumatate facuti de la sucul de lamaie asa ca la gratar au nevoie numai de 2-3 minute pentru a fi gata. sunt atat de fragezi ca poti sa-i tai cu furculita!


Daca-ti place feta picanta, asa cum imi place mie, pisca mai multi fulgi de chili ca sa mearga un vin mai bine :) 


Si pentru ca tot vorbim de vin eu iti recomand un chardonnay de la Purcari. 



E un vin onctuos cu postgust lung dar fara note note acute de baric asa cum prezinta multe chardonnauri. Are o culoare aurie deschisă, cu nuanţe de chihlimbar. Aroma de flori, vanilie şi croissant cu unt. Gustul echilibrat, aciditate foarte buna, usor cremos il face sa mearga perfect cu calamrii nostri. Iti recomand sa-l racesti sub 10C.
Pofta buna. 



Calamari mici umpluti cu feta si chili
Timp de preparare: 1 ora + 3 ore pentru marinare. Dificultate: mica
Minim: 4 portii

Ingredienete:
10 calamri mici
400g branza feta
1 lingurita de fulgi de ardei iute
4 linguri ulei de masline extravirgin
2 linguri de oregano proaspat tocat
2 lingurite coaja de lamaie rasa
2 linguri de suc de lamaie
1 catel de usturoi
60ml ulei de masline

Metoda:
- Spala bine calamarii. Apuca de cap si de tentacule si trage usor pana se desprinde de sac. Indeparteaza ochii si ciocul de pe cap si pastreaza partea cu tentacule. Opus capului vei gasi la interiorul sacului un cartilagiu. Se indeparteaza usor cu mana. Spala bine sacul calamrului. Cu un cutit taie inotatoarele laterale ale sacului. Spala totul bine, usuca-le cu un servetel.


- Intr-un bol amesteca feta sframitata, cele 4 linguri de ulei, oregano si chili. Pasta obtinuta se indeasa in sacii calamarilor cu o lingura. Ca sa “inchizi” calamarii foloseste 2 scobitori pe care le infigi in X la gura sacului.


- Pune intr-un vas cu capac calamarii umpluti, tentaculele si aripioarele impreuna cu zeama de lamaie, uleiul de masline ramas, usturoiul pisat si coaja de lamaie rasa. Da vasul la frigider pentru 3 ore ca sa se marineze calamarul. La jumatatea timpului, intoarce calamarii pe partea cealalta daca nu sunt acoperiti complet cu lichid.


- Pune un grill pe aragaz/la gratar (sau o tigaie anti aderenta ) si incinge-l bine. Adauga calamari si perpeleste-i cate 2-3 minute pe fiecare parte. Serveste-i cu vin alb sec, bine racit.