Baked Alaska

Cine ma cunoaste stie cu siguranta ca nu ma omor cu gatitul. Dar cum m-am saturat ca Madalin sa-si asume toate meritele dupa ce eu  curat cartofii, morcovii, usturoiul, toc patrunjelul, reglez cuptorul, etc, deci practic fac 3 sferturi din munca :P, am zis ca e momentul sa iau atitudine. In plus blogul asta avea nevoie de putin feminine touch asa ca plec pe contraatac cu o reteta dulce invatata de la Monica care a reusit sa dea pe spate vreo 10 invitati la masa care se jura ca n-au mai mancat asa minune.
 

Baked Alaska - (reteta Monicai aici)

inghetata (intre 500-850 g in functie de cat de pofticiosi sunteti)

pentru blat:
6 galbenusuri
100 g unt
100 g zahar
100 g faina
25 g amidon
1 lingurita praf de copt
o lingurita de extras sau pudra de vanilie
coaja rasa de la o lamaie


Pentru bezea:
6 albusuri
 putina sare
200 g zahar
o lingurita de cream of tartar
un pic de extract de vanilie

Metoda de preparare:

Pentru blat se amesteca toate ingredientele pana se obtine un aluat omogen si cremos si se aseaza intr-o forma rotunda. se da la cuptor 12 minute la 200 grade. Se lasa la racit.

Inghetata putin topita se aseaza intr-un bol tapetat in prealabil cu folie alimentara si se da la congelator. Asta pentu a obtine forma dorita, cam ca un iglu asa.

Inainte sa ne apucam de bezea pornim cuptorul si-l lasam sa se incinga la 200 grade celsius.


Cand blatul este rece si inghetata congelata bine se face bezeaua. Asta chiar inainte de servire, nu merge facuta din timp. Se bat cu robotul cele 6 albusuri (neaparat la temperatura camerei) cu un praf de sare si cu o lingurita de cream of tartar, apoi se adauga zaharul, cate o lingura odata. Dureaza un pic, dar asa iese bine.

Urmeaza montajul, care e cam asa: blatul rece se pune in tava de cuptor tapetata cu hartie. deasupra se aseaza inghetata. Ar trebui sa ramana o margine cam un cm de jur imprejurul inghetatei. se acopera bine cu bezea, in strat aproximativ uniform, dar cu cat raman mai multe "moatze" cu arat va avea un aspect mai interesant la final.

Se da la cuptor 5-6 minute sau pana prinde culoare. Aveti rabdare si nu plecati de langa cuptor pana cand a prins coloare pentru ca trebuie scoasa imediat cum s-a colorat.

Trebuie sa arate cam asa:

Se serveste imediat pofticiosilor. Gata, asta e reteta mea de dat musafirii pe spate.

Pentru prima data in blogosfera culinara,
Corina

budinca de portocale la abur cu sirop de portocale si portocale caramelizate

orange pudding & orange syrup and caramelised orange

desert traditional al britanicilor, budinca la abur e o inventie minunata. aluatul e buretos si usor, pufos si se imbiba numaidecat cu sos. de multe ori am vrut sa fac insa nu prea am avut curaj sa ma incumet din cauza aburilor. as fi putut construi un sistem bain-marie pe aragaz insa nu-i deloc comod. 

de  cand gatesc insa cu cuptorul cu abur Electrolux, am prins curaj sa fac orice. e atat de simplu sa gatesti incat si daca esti complet afon in bucatarie, tot vei reusi sa faci multe chestii cu care sa-ti uimesti prietenii. 

oarecum reticent la noianul de functii de gatire predefinite, am descoperit cat de misto e sa nu trebuiasca sa tii minte temperaturile si timpii de gatire. ce vrei sa faci, paine? bagi in cuptor si dai drumul la programul de paine. simplu. vrei sa faci rata intreaga umpluta? la fel de simplu. dai drumul la programul de rata umpluta. 

daca te crezi mai specialist decat cuptorul cu programele lui cu tot, iti spun ca orice program e modificabil. poti creste sau scadea temperatura, timpul, cantitatea de abur etc. 

budinca mea a iesit duuulce si pufoasa, aproape de consitenta unei creme de zahar ars. iar siropul de portocale ar trebui interzis. e atat de bun incat fiecare lingurita cere alta lingurita! 

necesita ceva pregatire si pricepere insa dupa mine, poate sa fie un martisor perfect. la multi ani!

ingrediente: 
pentru 4 portii. timp de pregatire: 2 ore.
pentru budinca:
- coaja rasa de la o portocala
- 3 linguri de sirop de zahar
- 175g faina
- 175g unt
- 100g zahar
- o lingura de praf de copt
- 3 oua
pentru siropul de portocale:
- zeama de la 2 portocale
- o lingura de zahar
- 3 linguri de sirop de zahar
- 30 ml lichior de portocale
pentr portocala caramelizata:
- o portocala taiata felii
- 2 linguri de apa
- 2 linguri de zahar

budinca de potocale la abur cu sirop de portocale si portocale caramelizate
- unge o cratita cu capac cu unt - poti improviza capacul din folie de aluminiu daca nu ai - si toarna 3 linguri de sirop de zahar. presara coaja rasa de portocala
- daca nu ai deja, siropul de zahar se face asa: 300g zahar, 300 g apa, 2 linguri de zeama de lamaie se fierb pe foc pana devin ca o miere lichida.
- amesteca faina cu praful de copt, zaharul, untul si ouale cu un mixer pana aluatul devine omogen si pufos.
- pune amestecul in cratita, acoper-o si da-o la cuptor la programul cu abur la 110 grade Celsius timp de 2 ore.
- amesteca zeama de portocale cu zaharul, siropul de zahar si lichiorul de portocale si lasa-le 10-15 minute pe foc mic pana devine un sirop. tine cont ca atunci cand se raceste se va mai intari.
- pune o cratita pe aragaz la foc mic, cu doua linguri de zahar si doua de apa si caramelizeaza cateva feliute de portocala. n-ar trebui sa dureze mai mult de zece minute.
- cand e gata rastuarna budinca pe o farfurie si taie 4-6 felii. fiecare felie trebuie insiropata cu siropul de portocale si decorata cu cate o felie de portocala caramelizata.

delicatese: spaghetti con angulas

angulas sau baby eels sunt niste tzipari mici si foaaarte scumpi. ii intalnesti cu precadere in tara bascilor sau in asia. desi odata era mancarea pescarilor saraci, datorita consumului excesiv si schimbarilor climaterice din ocean au ajuns sa coste peste 1000 de euro kilogramul ;)

o conserva mica de cca 100g costa cam 50 de euro. daca ai fost prin  la boqueria sau prin mercado de san miguel si crezi ca ai mancat asa ceva e foarte te posibil sa fii, la fel ca si mine, in necunostinta de cauza. ce se vinde in ziua de azi pe la magazinele de profil este de fapt gula, care sunt  surimi (pasta de peste - in general din cod) modelata in forma micilor tipari. diferenta fizica intre cele doua, sunt ochii. aia cu ochi sunt aia scumpi ;)

cei ce au degustat angulas si gula sunt foarte convinsi ca diferentele intre cele doua varietati sunt foarte mici, aproape insezibile. conserva din gula - e facuta din cod marinat in apa de mare si ulei de masline. deobicei, daca se gateste, se foloseste si zeama din conserva care e delicioasa. 

pastele astea cu tipari sunt foarte gustoase, au gust pregnant de mare si se fac in zece minute. mie mi-au placut mult si cred ca o sa le trec in lista de favorite. 

ingrediente:
pentru 2 persoane. timp de pregatire: 10 minute
- o conserva de gula/angula de 100g
- spaghetti pentru doua persoane(eu folosesc cam 160g uscate)
- 3 catei usturoi
- patrunjel
- ulei de masline

spaghetti con angulas
- pune pastle la fiert in apa clocotita. cand sunt gata scurge-le de apa
- incinge o tigaie cu doua linguri de ulei de masline
- taie usturoiul felii si caleste-l usor timp de un minut
- adauga conserva de tipar cu tot cu zeama
- adauga si patrunjelul tocat, apoi pastele
- amesteca bine si potriveste de sare(daca mai e nevoie - conserva e sarata)

cum asociezi vinurile cu mancarea

Wine Pairing Chart infographic by madelinep.

tipuri de faina

am cumparat deunazi, sacoteiul asta de faina sa fac paine. umbla zvonul prin blogosfera ca faina asta tip 00 ar fi a mai buna faina pentru paine. curios nevoie mare sa fac diferenta intre faina asta italiana si faina noastra tip 000 am purces pe calea internetului intru documentare. 

complicate-s caile fainii dar va jur cu mana pe facalet ca vi le dezvalui mintenas. faina e clasificata peste tot dupa continutul de cenusa si proteine. ce ramane dupa ce arzi faina, sunt mineralele, care masurate in grame dau continutul de cenusa. proteina din faina variaza intre 9%-13% iar carbohidratii (in principal amidon si zaharuri) cca 70%. amidonul si zaharurile sunt hrana pentru drojdii. proteinele(giladina si gluteina) sunt raspunzatoare de formarea glutenului. glutenul e o substanta flexibila care retine gazul eliminat de drojdii facand sa creasca painea. cu cat glutenul e de mai buna calitate, cu atat aluatul e mai elastic si va creste mai frumos. 

desi cam toata lumea masoara aceiasi indicatori, denumirile si clasificarile difera de la tara la tara. iata mai jos cateva din cele mai uziatate clasificari: 

asadar 00 e o similara cu faina 000 din Romania, cu tipul 40 din Franta sau 405 din Germania, denumita pastry flour in usa. 

un tip de grau care apare preponderent in retete este grano duro(in italiana) numit la noi durum sau grau arnaut. este un tip de grau dur, sticlos cu 4 randuri de boabe pe spic (spre deosebire de graul comun cu 6 randuri de boabe pe spic). este folosit in special pentru paste insa nu are calitati extraordinare pentru panificatie. la nivel mondial reprezinta 9% din productie, in romania insa sta sub 1%. dupa cenusa si proteine se imparte in:

recomandarile specialistilor in functie de posibilitatile lor de prelucrare sunt:
- 000 - pentru patiserie
- 450 - intalnita mai rar, se foloseste in patiserie
- 550 - faina pentru de toate. merge atat pentru paine, pizza cat si pentru patiserie
- 650 - folosita in general in brutarie si pentru pizza
- faina semialba, neagra si dietetica - folosite pentru specialitati din paine

faina tip 000 e mult mai rafinata, mai usoara, produsul final va iesi astfel mai alb mai pufos. la polul opus faina de tip 650 este mai grea, mai inchisa la culoare iar continutul mai mare de gluten o face mai maleabila, mai elastica mai potrivita pentru aluaturi framnatate gen paine sau pizza. 000 este, cel putin teoretic, mai scumpa decat 650.

STOP!!! UITATI TOT CE V-AM POVESTIT DESPRE CLASIFICAREA FAINURILOR!!!!!

expertii au ajuns la concluzia ca nu trebuie sa masori cantitatea proteinelor si mineralelor ci calitatea lor. Asa a aparut foarte recent factorul W.

calitatea proteinelor se masoara cu ajutorul unui alveograf. se fac discuri de aluat folosind o cantitate fixa de faina si apa apoi se fixeaza in alveograf care sufla aer, formand un balon care la un moment dat se sparge. daca glutenul e slab, balonul se sparge repede si viceversa. clasificarea dupa factorul W este:

• < 170W (faina slaba): pentru napolitane, biscuiti, grisine, sosuri. Absoarbe apa pana la 50% din greutatea ei.
• 180W - 260W (faina medie): paste,  patiserie, paine pizza. absoarbe apa intre 55% si 65% din greutatea ei.
• 280W - 350W (faina puternica): pizza, paine artizanala, paste cu ou.  absoarbe apa intre 65%-75% din greutatea ei.
• >350W (fainuri speciale): fabricate in general din grau dur(durum), folosita in general pentru a intari alte fainuri. absorbe apa pana la 90% din greutatea ei.

ps. toate cele de mai sus sunt concluziile mele dupa un research indelungat pe net, folosind wikipedia, bloguri de specialitate si pe alocuri legea romaneasca insa trebuie tratate ca niste concluzii de blogera mator fara a avea pretentii de profesionalism.

prajituri adevarate de la palmiye.ro

sunt unele lucruri despre care pur si simplu merita sa scrii. palmiye.ro este o afacere mica pornita din pasiunea pentru gatit, din pasiune pentru prajituri. prajituri bune, foarte bune, nemaipomenite. 

inima afacerii este tami moryosef. a venit in romania acum opt ani fara ganduri de prajiturit. e adevarat isi dorea sa faca cursuri de patiserie insa n-a fost sa fie. a inceput cu prajituri facute acasa pentru familie si prieteni. mai apoi prietenii au vorbit cu alti prieteni si asa s-a trezit tami cu comenzi pentru prajiturile ei. 

vestea despre prajiturile ei s-a raspandit repede asa ca nu peste mult timp s-a trezit si cu comenzi de la cateva cafenele. 

apoi au urmat si niste restaurante si uite asa, bucataria de acasa a devenit neincapatoare. la inceputul anului, palmiye.ro s-a mutat pe strada luterana, unde si-a amenajat un laborator de cofetarie in toata regula. tami a angajat doua ajutoare si s-a apucat mai abitir de prajiturit. i-am vizitat si eu si-am vazut cu ochii mei cum fac torturile si fursecurile. cu ingrediente naturale si de calitate. untul il iau de la elle & vire iar ciocolata de la icam. nu exista conservanti, nu exista coloranti.

rosul se obtine din capsuni, iar daca reteta cere suc de portocale el se face din portocale proaspat stoarse. mai rar asa ceva, dar iata ca se poate. 

eu le-am gustat pe toate. n-as putea sa va spun care-s cele mai bune pentru ca mi-au placut toate. ce pot sa va spun e ca multe dintre ele le pot incadra la categoria " cele mai bune din oras". 

inca nu au un loc al lor unde sa le gasesti pe toate de vanzare insa le poti comanda pe de pe siteul palmiye.ro. daca vrei sa-i vizitezi si sa vezi cum se fac prajiturile tami va fi fericita sa te primeasca si sa-ti povesteasca despre pasiunea ei. 

acum ca se apropie sarbatorile, eu zic sa sunati din timp sa prindeti un loc la prajiturile lui tami care sunt bunee, bune rau!

supa de pastarnac cu gorgonzola

inspiration food marathon  - by electrolux - episodul 6/reteta in 30 de minute

supa asta groasa de iarna e minunata. dulce-sarata, cremoasa, contrasteaza minunat cu o gorgonzola de calitate. daca ai alaturi si un pahar de riesling nemtesc ar trebui sa te simti satisfacut pe deplin. 

e gata in mai putin de 30 de minute. numai buna de facut cand vii seara de la serviciu. e buna fierbinte dar merge si reincalzita a doua zi. pofta buna.  

ingrediente:
pentru 6 persoane. timp de preparare: 30 de minute.
- 3 pastarnaci sanatosi
- o ceapa
- 2 cartofi
- 2 bete de telina
- 400ml supa de pui
- 200gr de smantana de gatit
- sare, piper alb
- 150gr gorgonzola de cea mai buna calitate
- 40ml ulei pentru prajit

supa de pastarnac cu gorgonzola
- caleste in ulei legumele maruntite: pastarnacul, ceapa, telina.
- adauga supa de pui, cartofii taiati bucati. condimenteaza cu sare si piper.
- cand cartofii s-au fiert paseaza totul cu un mixer. adauga smantana.
- taie gorgonzola zaruri si presara cateva in fiecare farfurie cand supa e fierbinte.