aseara, nefericirea m-a purtat pe la posta. viscolul mi-a trantit usa cu pocnet, mai-mai sa sparga geamul. mosul din fata mea, trei-geci-si-fes-cu-ciucure, ma salveaza fara sa vrea: lasa tata ca nu-i ca-n '54! atunci sa fi vazut! pai nu mai puteam sa deschid usa casei de nameti. si cand am iesit unde crezi ca ma aflam?
in curte, imi statea pe limba. pe-o masina. da domne', o masina din asta mica, c-asa era de mare zapada. pai stii cum am dus-o noi in iarna lui '54? cu doua damigene de vin rosu adus de tata-scoru de la murfatlar!
poate-as fi scapta de gerul din '54 si de privelistea ultimilor doi dinti din gura lui trei-geci-si-fes-cu-ciucure daca posta romana ar fi livrat scrisori in loc de biletele din hartie de ziar, care te-anunta ca ai primit o scrisoare (moooriii, posta romana!). in timp ce faceam temenele la ghiseul din sticla mata cu gratii de plasa de buzau, mosul imi facea genealogia. din fetesti? de-al cui din fetesti? nu-l stii pe-un leat de-al meu, unu' gavrila? am facut armata la vantori de munte la predeal. zici ca nu-l stii, ai? am fugit prin nameti de posta romana si de predeal si-am ajuns acasa cu imaginea celor doua damigene de murfatlar in cap.
la ultima vizita la murfatlar am primit cupajul asta de cabernet, merlot si feteasca. tanini moi si catifelati, fructe rosii, pielarie, poate si niste pruna. dupa zece minute ii dispar alcoolii volatili si devine un vin remarcabil, poate printre primele trei la categoria vinuri rosii sub 30 de lei. vi-l recomand cu caldura, chiar daca n-aveti zapada mare, ca-n '54. cum o fi fost domne' in '54?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu