gramma - vinul conversatiei

in compania unui grup eclectic am vizitat zilele trecute crama gramma din iasi. doua zile de veselie, voiosie, vinuri bune si conversatie spumoasa au legat prietenii ca doar na, asta-i rolul vinului. aventura de la gramma a strans laolalta bloggeri de vin - bogdan, dan , mihai , comercianti de vin - ionut, bloggeri de food - mazi,  oana si de fashion - laci, ioana, sandra  plus multi altii pe care spre rusinea mea n-am retinut cum ii cheama, in mare parte si datorita aligoteului de 2014. 

cocotata pe niste dealuri la o margine de iasi, micuta crama de numai 34 de hectare este o afacere de familie unde lucreaza deja doua generatii. mai veche decat afacerea este insasi via care pe alocuri depaseste 40 de ani. din discutiile cu pastorul viilor Iulian Teliban principalele soiuri sunt aligote, feteasca alba si feteasca regala. 

poza ciordita de la geta bocse

pe cat e de veche via, pe atat de noua este insa crama si cand spun crama ma refer la partea de vinificatie. nu va puteti inchipui amuzamentul meu si-al colegilor de breasla cand consultantul cramei, Catalin Zamfir - oenolog in cadrul universitatii locale, s-a lansat in explicatii intru lamurirea proceselor micropeliculare si a inflentei levurilor aspura mustului  precum si diferentierea suselor din areal fata de susele interantionale. 

imi muscam buza sa nu rad imaginandu-mi cum ar suna asta: 

" - domnisoara cu sandale romane si fustita imi puteti spune ce parere aveti: cand apar levurile apiculate si cand apar levurile eliptice". mda, eu si imaginatia mea bolnava. 

teama de levuri si fermentatii spontane a disparut usor usor pe masura ce degustarea de vinuri a inceput. si a inceput in mod inedit cu vinurile din tancuri, unele dintre ele deja conditionate altele inca nu. 

am degustat pe rand aligote 2014, feteasca regala 2014, cuve visan 2013 si rose 2014. aligote este soiul care reprezinta cel mai bine gramma si a devenit rapid si preferatul meu.

aligote 2014 are aciditate buna, e proaspat cu note de ierboase si tuse minerale. feteasca regala 2014 te intampina cu aceeasi aciditate ridicata de  mar verde dar aduce in plus note de fructe tropicale coapte si un nas mai floral. cuvee visan 2013 e un amestec de musturi de feteasca regala, alba si aligote care abunda intr-un amestec de note florale si fructe tropiacle. neasteptat de proaspat, poate si datorita alcoolului de 11.8%, are un finish mediu de drojdii si pere. rose 2014 e un vin tanar, mai putin expresiv insa proaspat si vioi. interesant in cazul lui  este faptul ca e facut din mai multe soiuri de struguri rosii in proportie absolut necunoscuta adica ceea ce specialistii numesc un field blend.

buna dispozitie a continuat si in drum spre hotelul bellaria gazda noastra pe perioada sederii in iasi  

insa a ajuns la punctul maxim la skin music lounge unde, v-ati prins, fetele fashioniste erau ca pestele in apa

iar bloggerii de vin si food fie reflectau la maceratia peliculara prin camera de hotel fie stateau stingheri printr-un colt de masa incercand sa separe aromele primare din paharul de aligote de fumul manos de tigara, motiv pentru care n-au putut fi surprinsi de fotografii de serviciu nicicum. 

vivo food  sunt  cei care au asigurat burgerul grupului vesel in prima seara 

 iar la castel  masa din cea de-a doua seara.

unde colectivul de oameni ai muncii au lansat si celebrele lampioane de iasi care au starnit teama oamenilor pasnici din chisnau. se zvoneste ca imediat dupa lampioanele au impanzit cerul televiziunea de stat din chisinau ar fi dezmintit stirea cum ca "ne ataca rusii".

poate ca cea mai neasteptata surpriza a fost - pentru mine - viziata la complexul din fata mallului palas. daca pe drum respingeam cu ardoare vizita la un mall: inca un mall! ce poa' sa fie acolo si n-am mai vazut. da-l incolo, mai bine vedem altceva; cand am ajuns la fata locului mi-am dat seama de ce tot insistau iesenii sa vedem locul cu pricina. 

marginit de o latura de palatul culturii si pe celelalte laturi de mall-ul propriu zis, parcul din mijloc mi-a adus aminte de versailles. 

salut cu mana pe chipiu arhitectul care a pus la un loc pajistea pentru copii, gradinile super intretinute, cafenelele, beraria germana, teatrul de vara, fantanile arteziene intr-o armonie extraordinara. rar m-am simitit atat de bine intr-un spatiu public. chapeau!

#vinlaiasi este un eveniment initiat de Gramma, cu sprijinul Hotel Bellaria, Vivo Fusion, Restaurant Castel, Club Skin si Vinescu.ro

despre spritz sau raspuns pentru george

spritz in Bologna, capitala gastronomica a zonei Emilia-Romagna

george scrie despre vin demult. il citesc des, ii apreciez parerile. ne cunoastem,  combatem cu si despre vin de cate ori ne intalnim. as putea spune ca suntem amici. ca orice amici, azi avem pareri  diametral opuse asupra unui subiect: spritzul. si cum altfel sa le rezolvam mai bine decat tragand condeiele din teaca si trecand la atac :)

george, ne spune-n articolul lui pe care il puteti citi aici cum ca spritzul e o orbila mezalianta iar a pune apa-n vin e o blasfemie. exemplele lui curg, insirand pe atza motivele pentru care oamenii educati n-ar trebui sa se dedea la asa obiceiuri vulgare.

merge si mai adanc si atribuie existentei  acestui obicei barbar vinului prost si cu rest de zahar din perioada interbelica, perioada in care vulgul bea cu spor orice fel de vin – crud, prost, acru, sau sirop – cu apa minerala sau sifon ca sa-i ascunda defectele. mai apare o paralela usor deplasata cu sangria si asta pentru ca sangria nu-i spritz, e un cocktail. 

pentru a intari argumentatia, george ii vira in combinatie pe pastorel si pe i.c.teodorescu care combat cu aplomb obiceiul prost al taranului roman, al vulgului de-a pune apa-n vin.

in urma articolului, e clar ca buna ziua ca trebuie sa bei numai vin fara apa (si eventual numai sec) sau sa nu bei deloc cand e cald afara ca intinzi copita.  

ei bine vezi, pentru mine, generalizarile si incadrarile in niste tipare stabilite de unii, fie ei si scriitori celebri, betivi sau nu, imi pica prost la lingurica. de ce trebuie sa beau eu ce-mi spui tu? stii tu ce-mi place mie?

eu beau spritz pentru ca e bun si-mi place. in lisabona am baut cel mai bun spritz la o carciuma care il facea cu un dozator de bere, la milano il gasesti in orice pizzeria, la viena oamenii au prostul obicei de a bea spritz. la cannes sau la nisa gasesti spritz la orice taverna. In budapesta spritul e o institutie. in darmstadt de zilele orasului am baut un spritz extraordinar. la madrid intr-un august fierbinte am pupat cu evlavie paharul aburit de spritz. si in salonic e spritz dupa cum e de gasit si la zagreb sau la belgrad. si-am baut spritz cu prieteni, cu directori de fabrici, cu oenologi, cu somelieri, cu proprietari de podgorii, cu scriitori, cu regizori, cu actori, cu oameni din publicitate, cu tata sau cu tataia.  tot cu ei am baut si grangeuri, ornellaia, sassicaia, gaja, tignanello, pauillac rotschild si alte vinuri de peste 90 de puncte sau chiar de 100 de puncte parker.

nu-mi pasa care sunt motivele pentru care se bea spritz acum 100 de ani si nici ce vinuri proaste dregeau ei cu sifon. azi ai o gramada de vinuri seci intre 20-35 de lei numai bune de spritz. nu, n-am sa fac niciodat spritz cu vinuri lucrate, cu vinuri scumpe insa nu o sa fac niciodata spritz cu vinuri proaste. tot timpul aleg un vin alb, sec, cu aciditate mare pe cat se poate. prefer un gruner veltliner, un riesling sau un sauvignon blanc. 

ca beau spritz din vinuri de 5-10 euro nu ma face sa apreciez mai putin un extraordinar shiraz australian de 700 de euro sau un super toscan de 500 de euro. fiecare vin are momentul lui. 

si daca bei spritz cand e cald nu e un soi de proto-alcoolism ci e un mod de a bea vin intr-o tara cu trei luni de caldura torida. si-apoi ca sa infierezi acest proto-alcoolism ar fi trebuit sa nu fi stat cu mine la masa pana la ore mici ale diminetii dand pe calea gatului jde pahare de vin :) 

stiu ca exista pasionati care declama sus si tare ca ei nu beau decat vin sec insa treaba asta ma lasa rece. nu esti cu nimic mai prejos daca apreciezi un ice wine bine facut la desert, un vin de porto invechit ca aperitiv, un pahar chihlimbariu de sauternes langa un foie gras, o cana de vin fiert iarna sau un spritz rece vara. fiecare tip de vin are momentul lui.

nu-mi place deloc, dar deloc,  retsina insa departe de mine sa le dau calificative si sa-i inregimentez in tagma “manelistilor” doar pentru ca nu-mi place mie ce beau ei.

ei bine taman asta acuza george in articolul lui si ma tem ca greseste.  nu ascultatul manelelor sau spritzul te face obtuz ci ideologia cum ca tu sau tagma din care faci parte detine adevarul absolut.

un profesor, probabil cel mai citit si mai cult om pe care l-am intalnit vreodata, obisnuia sa bea numai spritz de vara si oricat premier cru as bea eu in viata asta tot n-as putea sa-l incadrez in categoria "vulg", “popular” sau “non-valoare”.  pentru ca nu-mi permit. pentru ca gradul de cultura al societatii nu se masoara pe scara viciilor noastre.

muhammara

partea cea mai frumosa atunci cand calatoresti e ca descoperi chestii de care nici nu banuiai ca exista sau de care auzisei insa mancasei niste variante care nu faceau cinste preapratului cu pricina. bunaoara muhammara care este o pasta de ardei copti imbogatita cu nuca, pesmet, ardei iuti si condimente. 

de intalnit m-am mai intalnit eu cu muhammara asta insa am trait tot timpul cu impresia ca e un fel de bulion cu nuci, cam searbad si fara niciun haz. ei bine, istanbulul avea sa-mi schimbe drastic pareerea despre aceasta minunatie de dip pe care il asemui ca importanta cu prezenta unui alioli la o masa iberica. 

practic muhammara se aduce la masa ca sa insoteasca un kebab, o bucata de carne insa cel mai des este mancat cu pita calda si intotdeauna trebuie suplimentat cu mult inainte sa se ajunga la carne. gustul e usor dulce, usor afumat de la ardeii copti iar pe masura ce mananci apare o usoara iuteala placuta care te face sa mai iei un dumicat. nuca contribuie si ea la plinatatea gustului si la senzatia de dependenta. 

retete sunt zeci insa eu am mers aproape la sigur pentru ca am incercat reteta unei bloggerite rusoaice, stabilita de multi ani in istanbul care are a sa retetea de la mama-soacra - turcoaica get-beget. mai mult decat atat bloggerita noastra de la delicious istanbul a testat reteta de zeci de ori in restaurantul pe care ea insasi l-a deschis. va invit sa-i cititi blogul daca vreti tips and tricks despre istanbul. eu asa am facut si am gasit numai sfaturi foarte bune. 

ca sa nu mai lungim povestea va sfatuiesc sa luati niste paine buna, un pahar de vin alb sec bine racit si sa-i dati drumul la treaba. pofta buna. 

muhammara
ingrediente: 

• 1 kg de ardei capia 

• 60 g pesmet(paine uscata data la robot) - sau mai mult daca vreti pasta mai groasa

• 100 g nuci maruntite la robot

• 40 g pasta iute de ardei - vezi aici despre ce este vorba

• 25 g pasta de tomate/bulion gros

• 3 linguri de ulei de masline extravirgin

• 1/2 lingura de concentrat (melasa) de rodii

• 1 catel de usturoi

• 1/4 lingura din fiecare: menta uscata, cumin, coriandru macinat

• 1/2 lingurita de sare fina de mare

metoda de preparare:

• coace ardeii la cuptor sub broiler timp de 25 de minute la 250 grade

• curata-i de pielta, cotoare si seminte

• pune ardeii intr-un robot impreuna cu toate ingredientele de mai sus

• amesteca temeinic pana devine o pasta fina

• potriveste de sare 

bloggers weekend away in Istanbul - 1

istanbul. 

18 milioane de locuitori care freamata fara oprire din zi si pana-n noapte. un oras cat o tara. un amestec ciudat si intrigant de antichitate si modern, o fosta capitala de imperiu care uneste asia si europa deasupra bosforului. un oras cu un trafic infernal care pare ca nu doarme niciodata. un amestec picant de vest cu est, de adidasi cu leduri si papuci, de tricouri cu nirvana si burka, de malluri incredibil de luxoase si de strazi dosnice cu sute de pisici si lustrangii care-si asteapta clientii. 

mostenirea giganticului imperiului da piept cu puterea internetului si naste o bucatarie pe alocuri traditionala, pe alocuri moderna, pe alocuri neasteptata dar intotdeauna savuroasa. 

am incercat in 5 zile sa parcurgem cat mai multe feluri de mancare din bucataria turceasca si rareori am mancat de doua ori aceleasi lucruri. va marturisesc ca n-a fost deloc usor. am avut tot timpul senzatia de plin si numai curiozitatea m-a facut sa gust si din felul urmator. 

parteneri in aventuroasa expeditie au fost ca deobicei prietenii de la foodie family si mai nou venita in organizatie celor-care calatoresc-ca-sa-manance, andra aka menta&rozmarin.  mi-am dat seama ca am ingrozit-o pe saraca fata cand la o ora dupa un breakfast copios ne-am pus pe gps-uri sa cautam unde-i carciuma in care mancam de pranz. andra, fii barbata :)) 

pentru prima data de cand alergam dupa mancare prin lume am facut un food tour cu un expert local si slava lui alah, bine a mai fost. va recomand cu drag istanbul on food si mai cu seama pe prietenul korhan un fel de biblie coran ambulant in ceea ce priveste mancarea. 

de la el am invatat ca la micul dejun turcul are preferinte clare: covrig cu ceai, menemen - omletele din craticoarele de mai jos, masline, branza de oaie,vaca si capra, pastirma - un fel de pastrama de vita, pasta de 95% alune - de langa masline, pasta de alune cu lapte - chiar langa celalata pasta  si  kaymak cu miere - caserola din dreapta sus. insa niciodata toate la un loc asa cum le-am mancat noi :)) 

da, toate astea sunt pe un ziar pentru ca micul dejun l-am cumparat de la tarabele din spice bazar si l-am mancat la o ceainarie de langa new mosque  la un fel de masuta piticilor. gazdele s-au bucurat sa ne primeasca si-au suplimentat cu omletele-menemen. una dintre ele cu carnati picanti iar cealalta cu celebra pasta turceasca de ardei iuti. 

de departe kaymakul cu miere merita un compendiu intreg. e atat de bun incat as putea manca numai asta pana la sfarsitul lumii. bineinteles cu un covrig cald. dupa cum bine iti imaginezi kaymakul se face prin adunatul caimacului din laptele fiert. seamana oarecum cu mascarpone insa bloggeri au jurat cu mana pe linguritza ca varianta turceasca e mai light si nu-ti lasa gustul ala de unt/grasime pe cerul gurii ca in cazul lui mascarpone. 

pasta de alune e un fel de nutella dar fara cacao. se gaseste la piata in doua variante: 95% alune si e mai grunjoasa cu bucatele mari de alune si varianta fina care are pe langa alune si lapte si zahar si care seamna pefect la consistenta cu nutella (minus cacaoa). apropo stiai ca turcia e responsabila pentru  75% din productia mondiala de alune? 

branza mixta de vaca cu oaie seaman oarecum cu cea de pe la noi iar cea mai sarata de capra as fi crezut-o oricand din dobrogea. 

nu pot sa trec de mic dejun fara sa vorbesc un pic de pasta de ardei - mormanele cu aspect de magiun din poza de mai jos. 

poate fi Acı biber salçası  si atunci e facuta din ardei iuti de culoare rosie sau Tatlı biber salçası si atunci e facuta din ardei gras (rosu). indiferent daca e varianta iute sau nu metoda de productie e aceeiasi: se scot semintele si cotorul, se dau cu sare si se lasa la uscat la soare timp de cateva zile sau pana la o saptamana in functie de cat de tare e soarele. 

conform lui corhan, orice mancare gatita acasa incepe aproape intotdeauna cu legume calite la care se adauga o lingura de pasta de ardei. gustul e dulce-afumat si seamana oarecum cu varianta spaniola de boia afumata. gustul de iute apare progresiv si incepe sa creasca fara sa fie coplesitor. dealtfel orice am mancat iute in turcia nu este picant sa nu poti sa-l tii in gura ci din contra incepe foarte usor picant si creste pe masura ce mananci mai mult. variantele de ardei iute turcesc par mult mai pe gustul meu decat variantele lui asiatice care-ti paralizeaza limba de la primul dumicat. 

ah, numai pot. am plecat sa mananc un urfa kebab. revin mai tarziu cu restul povestirii.

rata la cuptor umpluta cu broccoli

daca ar fi dupa mine cred ca numai asa as manca rata. dezosata, facuta la cuptor pana pielea devine crocanta iar carnea frageda si zemoasa. unde mai pui ca facuta asa, pasaroiul are si un aspect fesitv cu care poti sa-ti surprinzi placut prietenii la masa. 

odata dezosata, rata poate fi umpluta fie cu un amestec de carne tocata (a la Julia Child) fie cu ceva carbohidrati care sa beneficieze din plin de grasimea de rata. umplutura ideala o consider a fi cea cu piure cu trufe pe care deja v-am prezentat-o. 

de data asta am umplut-o cu broccoli, pentru a incerca si alte combinatii. broccoli ramane crocant si e o garnitura sanatoasa pentru rata noastra insa nu ajunge la perfectiunea cartofului care se inobileaza cu grasimea de rata intr-un mod absolut dumnezeiesc.

alaturi de rata am pus un sauvignon blanc bine racit si foarte sec, Leat 6500 de la M1 Crama Atelier, care s-a dovedit un aliat de nadejde in lupta cu grasimea de rata.

desi pare o treaba de un nivel avansat in bucatarie, de fapt e o treaba destul de usoara care necesita doar putina atentie si indemanare. toarna cu indemanare un pahar de vin alb, bea-l cu atentie, alege-ti un cutit mic si ascutit si treci la ciopartit rata. daca nu-ti iese, mai pune-ti un pahar de vin, si mai incearca inca odata. si uite asa capeti experienta si indemanare. hai noroc si pofta buna.

rata la cuptor umpluta cu broccoli
Ingrediente:
pentru 4-6 portii. timp de preparare: 1 ora si jumatate, plus timpul de pregatire al ratei.
- 1 rata intreaga (aproximativ 2,5 kg), fara gat si gheare
- 1 broccoli
- 1 capatana de usturoi
- zeama de la o jumatate de lamaie
- cateva linguri de ulei de masline
- cateva crengute de rozmarin si cimbru
- sare, piper
- jumatate de pahar de vin alb sec

Metoda:
1. parleste si jumuleste de eventualul puf necuratat (cu un arzator pentru crème brulée).
2. aseaza pasarea cu pieptul in sus si taie de o parte si de alta a osului pieptului, dezvelind cutia toracica. curata cu grija de jur imprejur coastelor, apoi taie legaturile cu aripile si picioarele cu un cutit sau cu o foarfeca. scoate cutia toracica. curata cu un cutit mic osul soldului de legaturile cu muschii, apoi „intoarce pe dos” pulpa, tragand de osul soldului. curata si partea de jos a femurului. se repeta operatia si pentru partea de la genunchi inspre glezna. foloseste aceeasi metoda pentru aripi.
3. fa o marinada din usturoiul tocat, uleiul de masline, zeama de lamaie, cimbru, rozmarin, sare piper si vinul alb. lasa rata la marinat macar o jumatate de ora.
4. incinge cuptorul la 180°C. taie broccoli in florete si umple rata cu el. poti fie sa legi rata de jur imprejur cum am facut eu, fie sa o cosi cu ata de macelarie. pune rata intr-o tava adanca si da-o la cuptor.
5. lasa rata la cuptor cca 50 de minute, apoi creste temperatura la 210 grade pentru a-i face pielea cat mai crocanta. partea de jos care sta in grasime nu va deveni niciodata crocanta. daca vrei sa o faci crocanta de jur imprejur atunci trebuie sa pui rata inca de la inceput pe gratrul de la cuptor iar tava sa o pui sub gratar ca sa se scurga toata grasimea in ea.

Hadar Chalet - comfortable luxury

chalet – casa de vacanta imbracata in lemn construita in zone montane, pentru a inlesni skiatul si hiking-ul prin padure.

daca picuri la asta un strop de design de interior si niste super mancare romaneasca with a twist obti un Hadar Chalet. adauga 10 bolggeri de haleu si un maestru de ceremonii precum si jumatatile lor mai bune si vei avea cel mai foodie weekend din primavara asta. eu asa am facut. 

bag cateva poze pe aici ca sa ridici si tu sprancenele si sa zici uite ma ca eczicsta si la noi in tara asa ceva. 

baie mea cu floare la oglinda

the living room. ma rog, arunca un ochi pe site-ul lor sau pe pagina de facebook ca sa vezi poze mai misto decat cele ciordite de mine ale mele. 

parerea mea e ca in cazul de fata pozele nu fac dreptate cabanei si ca in realitate arata mult mai bine. 

ce poti face la Hadar? daca ploua si e frig si urat afara, poti sa joci ping pong sau biliard sau ceva jocuri pe tv. daca-ti place in natura poti sa faci hiking - cum am facut si noi cu un super ghid, multumim Sebi.

sau jogging, tenis de camp, badminton, fotbal, inot, baschet - nu glumesc, pe domeniu exista terenuri pentru toate astea. 

daca te-ai saturat de sport ai putea sa te duci sa vezi barajul de la Siriu, sa vizitezi zimbraria de la Vama Buzaului pe care poti sa o legi cu Cascada Urlatoarele. mai departe spre Brasov poti sa vizitezi Cetatea Prejmer. spre Buzau ai Vulcanii Noroiosi si Manastirea Ciolanu. 

noi n-am facut nimic din toate astea pentru ca am fost ocupati cu mancatul. 48 de ore am mancat in continuu in mod eroic. ar fi putut gazdele sa ne construiasca un mausoleu ceva pe care sa scrie: "aici zac, cu matzu' plin, 11 bloggeri-eroi care si-au pus in cap sa termine ce le-am dat noi de mancare si de baut" si sa-l aseze langa mausoleul ostasului erou de la intrare din Gura Siriului. n-au facut-o, dar mai au timp. 

din capul locului tre sa va zic ca filozofia hadarenilor e sa-ti dea sa mananci cat mai local si mai natural posibil asa ca sa nu te mire daca pastravul are carnea ferma si gustoasa pentru ca e adus din pastravaria proprie; ghebele-s din padurea dimprejur, de acolo de unde vine si siropul de brad  sau murele si zmeura. din productie proprie poti sa te mai infrupti cu niste porc de mangalitza sau legume proaspete de la o ferma din apropriere. branzeturi unguresti de peste deal din Covasna cu si fara iute, sau ceva  vanat daca ai noroc. 

pastrav la gratar cu legume si mamliga

salata de ghebe murate cu muuuuuuult usturoi

ghebe trase la tigaie cu spanac proaspat si cocotzate pe-o bucata de  mamaliga prajita. 

supa-ca-la-mama-acasa cu taitei de casa si gaina

placinta de carne de vitel cu smanatana de casa

terrina invelita in bacon cu gem de zmeura pe pat de rucola

caprioara macerata in vin si condimente cu cartofi natur

inghetata de fructe rosii & cosulet cald de brownie

daca crezi ca am terminat cu mancarea, ei bine te inseli amarnic. pentru ca cel mai misto breakfast romanesc l-am gasit tot aici. 

 

branzeturi si cascavaluri unguresti cu sau fara iute

tarte de casa cu pui sau cu spanac

 

zacusca iute si zacusca cu ghebe

porcarii de mangalita incredibil de bune - si de iuti! unele

 

paine de casa 

  

gemuri de fructe de padure

friganele!! cu sau fara gem

clatite cu sau fara gem/sirop de muguri de brad  

pfiu am obosit numai sa-mi aduc aminte de toate si tot simt ca mi-a scapat cate ceva. a da, vinul, caci nu se poate sa dovedesti atat amar de bunatatiuri fara un pahar de vin alaturi. si-au fost multe pahare caci e o regula la noi la food bloggeri ca la 2 linguri de mancare tre' sa iei o gura de vin si sa ceri o portie de cartofi prajiti :)) 

budureasca a asigurat fundalul vinos pe tot parcusrul weekendului, totul culminand cu o degustarea de gala de sambata seara unde am bifat pe rand: un fume agreabil, un  shiraz piscacios, un cupaj rosu amabil intitulat noble 5 precum si o eroare placuta - cabernet sauvignon vinificat in dulce!

n-a fost totul numai lapte si miere caci dupa ce ne-au momit cu clatite si gem gazdele ne-au dezbinat in doua tabere si ne-au pus sa concepem cate un meniu care sa li se potriveasca manusa plecand de la doua imputuri: romanesc si ingrediente locale. 

echiba B in care au activat cu aplomb Ana, Catalina, Lavinia, Manafu si subsemnatul a dat de pamant cu echipa A formata din Mazi, Oana, Anca, Ana, Florin cu super meniul romanesc intitulat Planul B. 

intre o masa de biliard si una de tenis am stilizat si rafinat bucataria romaneasca vreme de doua ceasuri. printre zeci de feluri de mancare puse pe panou mi-amintesc doar cateva: salata acrisoara de frunze tinere de fag, ghebe infuzate cu reductie de leustean, gel de fructe de padure sferificate pe inghetata de maduva cu patrunjel si usturoi, pastrav suos-vide afumat in scoarta de pin galben, muschiulet de mangalitza slow-cooked 72 de ore asezonat cu praf de hribi, nasturel de padure si pesto de ghinda cu leurda salbatica. puteti sa mai cititi cateva feluri la fel de inovative si la Ana pe blog. 

ma rog, la final am schimbat macazul ca ne era frica ca o sa ne omoare in somn tanti Petruta de la bucatarie si am compus asta: 

Meniu Plan B

Aperitive:

• Maduvă cu usturoi copt şi pâine prăjită

• Sufleu cu brânză de burduf

• Straturi de ardei copţi, caş la grătar şi mămăligă prăjită

• Telemea de capră cu roşii şi seminţe de floarea soarelui crocante, la cuptor

• Icre de păstrăv cu turtiţe coapte

Supe / Ciorbe:

• Ciorbă de potroace cu tacâmuri şi măruntaie de pasăre cu tăiţei de casă şi leuştean

• Ciorbă de miel cu smântână şi tarhon

• Supă cremă de ghebe cu telemea veche de oaie

• (În sezon) Supă cremă de leurdă

• (În sezon) Ciorbă de lobodă cu costiţă afumată de mangaliţa

Feluri principale:

• Muschiuleţ de mangalita cu pastai de fasole galbenă trasă la tigaie cu muuuult usturoi

• Pui cu smântână şi hribi de pădure

• Păstrăv la grătar afumat cu brad cu sos de muştar şi miere

• Pastramă de berbecuţ cu murături (conopida, pepene, varză rosie, gutui şi gogonele) şi pâine

Deserturi:

• Plăcintă cu brânză şi legume de sezon

• Brânzoaice prăjite cu sos de afine

• Cremă de zahăr ars cu sirop de muguri de brad

• Sorbet de zmeură, mure şi rubarbă

• Placintă de dovleac cu nuci şi scortisoara

• Chisăliţă de rubarbă cu zmeură şi îngheţată de soc

Băuturi:

• Socată

• Ceai rece cu flori de salcâm

la asa meniu era si greu sa nu castigam, nu-i asa? promisiunea gazdelor noastre, carora le multumesc si pe aceasta cale, e ca in curand veti vedea parte din meniul de mai sus in meniul lor permanent. cat de tare e asta? sa compunem meniul care ne place si apoi sa mergem sa-l mancam facut de cabana noastra favorita :D over and out.